Ontologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ontologia (din limba greacă: όνσος, genetivul participiului trecut al verbului ειναι = a fi, şi λογια = învăţătură despre...), termen creat în secolul al XVII-lea de către Rudolf Goclenius, este o disciplină filozofică, ramură fundamentală a metafizicii, al cărei obiect de studiu este Fiinţa şi Existenţa, şi categoriile în care acestea se împart: lucruri, proprietăţi, procese, fapte. În literatura filosofică de limbă engleză, ontologia este opusă teoriei cunoaşterii, făcându-se deosebirea între lucruri (sau atributele lor), aşa cum sunt în sine, şi felul cum ele ne apar.

Deja în filosofia antichităţii greceşti s-a dezbătut problema "fiinţei a ceea ce există" (Sein des Seienden), de exemplu în "Metafizica" lui Aristotel. În Evul Mediu, reprezentanţii scolasticei abordează temele ontologiei în relaţie cu discutarea problemelor teologice.

Christian Wolff: Philosophia Prima Sive Ontologia, 1730 - Prima lucrare filosofică în al cărei titlu apare cuvântul Ontologie

Scolasticii dezbat aşa numitele "transcendentalii" (transcendentalia), prin care se înţeleg atributele cu care ne apar cele existente, cercetând categorii ca res (lucru), ens (existent), unum (unul), aliquid (ceva), bonum (binele), verum (adevărul) şi, în parte, pulchrum (frumosul). Începând cu Christian Wolff (Philosophia Prima Sive Ontologia, 1730), ontologia se definitivează ca metafizică a fiinţei şi existenţei lucrurilor. "Metafizica generală" (metaphysica generalis), spre deosebire de "Metafizica specială" (metaphysica specialis), are ca obiect existenţa lui Dumnezeu (Teologia naturală), a sufletului (Psihologia naturală) şi a lumii (Cosmologia naturală). În "Metafizica specială", problemele din anumite domenii ale entităţii sunt dezbătute pe baze raţionale, nu empirice. Immanuel Kant a criticat vehement această reprezentare a unei teorii a adevărului fundamental deductivă şi în "Critica raţiunii pure" (Kritik der reinen Vernunft, 1781) încearcă să rezolve problemele ontologice pe baza filosofiei sale transcendentale.

În ontologia analitică modernă, în cadrul filosofiei analitice, sunt cercetate categoriile fundamentale: lucru, calitate şi eveniment, precum şi unele noţiuni ca parte şi întreg, dependent şi independent, care sunt atribute ale unor anumite entităţi. Pe primul plan se situează problema felului cum se comportă o categorie faţă de alta şi dacă o anumită categorie poate fi caracterizată drept fundamentală. De aici se desprind şi unele trăsături comune cu chestiunile de bază ale informaticii.

În ultimul timp problemele ontologice nu mai stau în centrul de preocupărilor filosofice. Filosoful contemporan Willard Van Orman Quine (Word and Object - Cuvânt şi obiect, 1961) este încă confruntat cu întrebarea a ceea ce există, răspunsul său însă, cum că lucrurile ar reprezenta variabile ale unei teorii generale a lumii, nu mai are rezonanţa filosofică a dezbaterilor ontologice din trecut.

[modifică] Principali reprezentanţi ai ontologiei

[modifică] Bibliografie

Uwe Meixner: Einführung in die Ontologie, Darmstadt, 2004
Edmund Runggaldier und Christian Kanzian: Grundprobleme der analytischen Ontologie, Padeborn, 1998
Béla Weissmahr: Ontologie, Stuttgart, 1991