Mihail Bulgakov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihail Bulgakov

Mihail Bulgakov (n. 1891 - d. 1940) a fost un romancier şi dramaturg sovietic de origine ucrainiană.

Destinul lui Bulgakov pare guvernat de acelasi amestec de satira, fantastic si tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naşte primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, şcoală de prestigiu, după care urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Kiev. După facultate practică medicina pe front, în timpul primului război mondial, apoi într-o comună de lânga Kiev. Peste un deceniu va publica Însemnările unui tânăr medic, în care evocă această perioadă. Înca din perioada studenţiei, 1913, se căsătoreşte cu Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soţii, reuseste sa învinga răul

În 1920 renunţă la cariera de medic şi se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele şi trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Demoniada şi Ouăle fatale. În revista “Rosia” apare primul său roman, Garda Albă. În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia.

Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova. Transformă romanul Garda Albă în drama Zilele Turbinilor. După multe momente de tensiune şi incertitudine are loc premiera piesei, care constituie un adevărat triumf. Piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerata un Pescarus al noii generatii de dramaturgi. Simpatia evidenta pentru ofiterii "albi" face ca piesa sa fie interzisa, dar (paradoxal!) e, in acelasi timp, piesa preferata a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică Inimă de câine. Se impune tot mai mult ca scriitor de excepţie. Odată cu faima lui creşte şi interesul criticii proletcultiste faţă de opera sa care începe să fie ţinta unor atacuri de pe poziţiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolşevic şi un “element duşmănos”.

În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate şi primeşte primul răspuns negativ. Începe întâia schiţă a romanului Maestrul şi Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) şi Cabala bigoţilor (1930) şi nu se mai publică nimic din proza sa.

Din 1929 nu i se mai publică nici o carte şi nu i se mai joaca nici o piesa. Traind la limita supravietuirii, Bulgakov se vede nevoit sa-i trimita dictatorului o petitie, apoi, intr-o scrisoare adresata guvernului sovietic, sa vorbeasca despre dezechilibrul psihic la care e expusun creatora carui existenta este amenintata. Scrisoarea ramane celebra atat ca model al disidentei asumate, cat si prin efectele ei neasteptate. Trei săptămâni mai târziu primeste un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede ca a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui ramân însă tot nepublicate.

În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate. În 1932 se căsătoreşte pentru a treia oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgraţie, îi este secretară, dactilografă şi cronicar al vieţii lui.

In ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul Maestrul şi Margareta. În 1933 se dă citire, pentru prima dată în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, Maestrul şi Margareta, romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou paşaport pentru plecarea temporară în străinătate şi din nou este refuzat.

Piesa Batum, despre tinereţea revoluţionară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul Teatrului Academic, apoi respinsă de însuşi Stalin.

La 10 martie 1940, la capătul unor grele suferinţe, Bulgakov moare la locuinţa sa. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieţii dictează sotiei sale, Maria Serghevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului Maestrul şi Margareta.