Max Weber
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 – d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic şi sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei şi administrării publice. El şi-a început cariera la Universitatea din Berlin, şi mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena şi la Universitatea din Munchen. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles şi membru al comisiei însărcinate cu susţinerea Constituţiei Weimar.
S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor şi a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuţii şi în domeniul economiei.
[modifică] Operă
Cea mai cunoscută lucrare a sa este eseul Etica protestantă şi spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie în studiile sale de sociologie a religiilor. În această lucrare, Weber a argumentat faptul că religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explică diferenţele de dezvoltare dintre culturile Occidentale şi cele Orientale, şi a subliniat importanţa protestantismului ascetic care a condus la naşterea capitalismului, a birocraţiei şi a statului raţional-legal din Vest.
Într-o altă lucrare importantă, Politica, ca şi vocaţie, Weber defineşte statul ca o entitate ce posedă monopolul asupra folosirii legitime a forţei. Această idee a devenit o definiţie fundamentală în studiul modern al ştiinţei politice în tradiţia occidentală. Cele mai cunoscute contribuţii ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele weberiene.
