Manuscrisele de la Marea Moartă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Manuscrisele care au fost descoperite între 1947 şi 1956 în mai multe grote de lângă Khirbet Qumran datează din perioada 250 îHr - 70 dHr şi au rămas în istorie sub denumirea de "Manuscrisele de la Marea Moartă".
Textele, scrise în ebraică şi arameică pe piei tăbăcite şi papirusuri, sunt expuse la muzeul "Israel" din Ierusalim.
Fragmentele descoperite alcătuiesc circa 900 scrieri şi au aparţinut sectei ascetice a esenienilor care număra circa 4000 de membri.
Scrierile conţin cea mai completă copie a cărţii lui Isaia, texte de rugăciuni, interpretări biblice, fragmente de poezii, texte de înţelepciune, dar şi o listă a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiectele sacre şi profane ce alcătuiau tezaurul Templului de la Ierusalim înainte de a fi distrus de către romani în anul 70 dHr.
În Cartea lui Enoh şi Cartea Jubileelor este transmis un calendar aproape în întregime solar şi total diferit de cel sacerdotal şi de cel seleucid, (compus din 364 de zile, anul având 52 de săptămâni, împărţite în 3 trimestre de 14 săptămâni fiecare cu luni a câte 29, 30 şi 31 de zile).
 Marea Moartă |
 Ruinele de la Qumran |
 Fragment de papirus |
[modifică] Vedeţi şi
- Calendarul ebraic
- Evanghelia după Marcu
- Flavius Josephus, (37–100), Istoria Evreilor
- Habacuc
- Listă de manuscrise
- Marea Moartă
- Ordinul Templierilor
