Knut Hamsun
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Knut Hamsun(n. 4 august, 1859 – d. 19 februarie, 1952) a fost un scriitor norvegian. A avut un mare rol în modernizarea romanului european. În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Este reprezentant al realismului psihologic, în primul rând prin capodopera sa, romanul Foamea (1890).
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"pentru monumentala sa operă care este "Rodul pământului" "
[modifică] Date biografice
Prozator norvegian, Knut Hamsun s-a născut în 1859 în regiunea Gudbrandsdalen din centrul ţării, într-o familie de obârşie ţărănească. Cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o însă în provincia Nordland. A avut o viaţă aventuroasă, plină de greutăţi, fiind mai întâi ucenic cismar, apoi băiat de prăvălie, în sfârşit învăţător. Peregrinările îl poartă în Statele Unite, unde este, rând pe rând, taxator de tramvai la Chicago, muncitor agricol în Texas, ba chiar şi pastor. Profund dezamăgit de realităţile întâlnite, se reîntoarce în patrie ca să-şi urmeze adevărata vocaţie, aceea de scriitor. Când, în numărul din octombrie 1888 al revistei Ny Jord îi apare Foamea, această poveste a avatarurilor unui tânăr care vrea să trăiască din scris în Christiania (vechea denumire a capitalei, Oslo), cartea, care se va publica în volum peste doi ani, stârneşte senzaţie.
[modifică] Bibliografie
- Sult (Foamea ) (1890)
- Mysterier (Mistere) (1892)
- Pan (1894)
- Ved rigets port (La porţile împărăţiei) (1895)
- Livets Spil (Jocul vieţii) (1896)
- Aftenrøde (În amurg) (1897)
- Victoria. En kjærligheds historie (Victoria. Povestea unei iubiri) (1898)
- Munken Vendt (1902)
- En vandrer spiller med sordin (Un vagabond cântă în surdină) (1909)
- Markens grøde (Rodul pământului) (1917)
- Ringen sluttet (Cercul se închide) (1936)
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Carl Spitteler |
Premiul Nobel pentru literatură 1920 |
Succesor: Anatole France |
