Epoca Fierului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În arheologie, epoca fierului este perioada din istoria omenirii când folosirea fierului şi procesul tehnologic al obţinerii acestuia este proeminent în cadrul societăţii. Obţinerea şi prelucrarea acestui nou material coincide cu anumite schimbări în cadrul societăţii cum ar fi unele noi practici agricole, credinţe religioase sau noi stiluri artistice.
Epoca fierului este ultima perioadă din din sistemul celor trei epoci, pentru clasificarea societăţilor preistorice, precedat de epoca bronzului. Datarea acestei epoci a fierului precum şi contextul acesteia variază de o ţară la alta sau de la o regiune geografică la alta. În mod clasic, în arheologie, se consideră ca epoca fierului începe o dată cu epoca întunecată din istoria Greciei în secolul XII î.Hr în Grecia şi Orientul Apropiat; în secolul XI î.Hr. în India; între secolul VIII şi VI î.Hr. în Europa Centrală şi Europa Nordică. În mod tradiţional în Europa, epoca fierului se încheie cu perioada elenistică sau epoca romană iar în nordul continentului o dată cu evul mediu timpuriu.
Epoca fierului corespunde perioadei istorice când producţia fierului era cea mai sofisticată etapă a metalurgiei. Răspândirea tehnologiei fierului precum şi marea abundentă de surse de minereu de fier a făcut ca acest metal să fie mult mai ieftin decât bronzul şi a fost adoptat pe o scară largă. Introducerea acestei tehnologii în diverse regiuni ale globului este prezentată în cele ce urmează în ordine cronologică. Datorită faptului că fierul a fost introdus în America şi Australia de colonizarea europeană, nu se poate vorbi în aceste regiuni de o epocă a fierului.
Cuprins |
[modifică] Epoca fierului
Primele semne ale utilizării fierului provin din Sumer şi Egiptul Antic, unde în jurul anului 4000 î.Hr. s-au creat primele obiecte din fier meteoric. Între 3000 î.Hr. şi 2000 î.Hr. creşte numărul obiectelor realizate din fier topit în Anatolia, Egipt, Mesopotamia, Indus, Pakistan. În acestă perioadă se pare că fierul avea un mod ceremonial fiind un metal extrem de scump, mai scump decât aurul. Pentru prima oară o metalurgie sistematică a fierului apare în cadrul Imperiului Hitit în secolul XIV î.Hr. iar în India începand cu 1800 î.Hr. În jurul anului 1200 î.Hr. utilizarea fierului a devenit utzuală în Orientul Apropiat însă pentru o lungă perioadă de timp metalul dominant ramâne bronzul.
[modifică] Epoca fierului în Asia
[modifică] India
În unele situri arheologice din India cum ar fi: Malhar, Dadupur, Raja Nala Ka Tila and Lahuradewa în statul Uttar Pradesh s-au dsescoperit obiecte de fie şi urme ale activităţii metalurgice între 1800 î.Hr.- 1200 î.Hr.
Una din cele mai importante culturi arheologice este cultura Black and Red Ware. Datată în perioada timpurie a epocii fierului are o arie de răspândire mare şi este datată între secolele XII - IX î.Hr. fiind precursoarea civilizaţiei Vedice.
În jurul anului 300 î.Hr. în această regiune a lumii s-a creat pentru prima dată oţel. Minereul de fier era topit împreună cu cărbune şi sticlă, astfel prin topire fierul putea face astfel absorbţie de carbon. Rezultatul, numit fūlāḏ فولاذ in arabă sau wootz steel în engleză, a fost exportat ca marfă de prestigiu în Asia şi Europa.
[modifică] Orientul Apropiat
Epoca fierului în Orientul Apropiat este considerată că începe cu descoperirea metalurgiei fierului în Anatolia şi în regiunea Munţilor Caucaz la sfârşitul mileniului II î.Hr. De aici metalurgia fierului s-a răspândit în întreg Orientul Apropiat, piesele din fier înlocuindu-le pe cele din bronz la începutul mileniului I î.Hr. Utilizarea armelor de fier de către hitiţi este considerat un factor însemnat la expansiunea rapidă a Imperiului Hitit. Lumea egeeană se pare ca a cunoscut acestă tehnologie ca urmare a expansiunii hitite, a migraţiei popoarelor mării iar raspândirea tehnologiei în întreaga Grecie este pusă pe seama invaziei dorienilor.
[modifică] Asia de Est
Obiecte de fier au fost descoperite în China şi datate cel mai devreme în dinastia Zhou (secolul VI î.Hr.). Pe platoul tibetan epoca fierului este asociată cu cultura Zhang Zhung descrisă în scrierile vechi tibetane. În anul 1972, lângă oraşul Gaocheng, a fost descoperit un topor de luptă realizat din fier care era datat în secolul XIV î.Hr. Cercetările ulterioare asupra piesei au stabilit ca materialul din care a fost realizată piesa era fier meteoric. În peninsula Korea primele obiecte de fier au fost introduse ca urmare a schiburilor comerciale din timpul dinastiei Han (aproximativ 300 î.Hr.).
[modifică] Epoca fierului în Africa
Prontre primele piese de fier descoperite în Africa se numără un pumal de fier descoperit în mormântul faraonului Tutankamon (mort în anul 1323 î.Hr.). De asemenea o spadă având inscripţionat numele faraonului Merneptah şi un topor de luptă au fost descoperite în oraşul Ugarit datate în jurul anului 1400 î.Hr.
Civilizaţia Nok a fost prima cultură arheologică din Africa de vest care a utilizat tehnologia fierului înainte de anul 1000 î.Hr. Metalurgia fierului a continuat să se răspndească în Africa împreună cu metalurgia cuprului ajungând în sudul continentului în jurul anului 200 d.Hr. Răspândirea fierului a revoluţionat comunităţile Bantu, care au trecut de la uneltele de piatră direct la cele de fier şi astfel au trecut la un mod de viaţă sedentar, devenind o cultură cu o tehnologie superioară în sudul Africii în care unelte şi arme de fier au fost produse în cantităţi industriale.
[modifică] Epoca fierului în Europa
Fierul a fost introdus în Europa în jurul anului 1000 î.Hr., probabil din Asia Mică iar apoi s-a răspândit spre vest în următorii 500 de ani. Expansiunea greacă iar apoi cea a imperiului roman a a pus capăt epocii fierului; iar prin introducerea scrisului întregii preistorii.
[modifică] Estul europei
Începutul mileniului I î.Hr. marchează începutul epocii fierului în Europa de Est. În stepele din nordul Mării Negre şi Mării Azov, în regiunea Munţilor Caucaz, epoca fierului începe o dată cu evoluţia culturii Koban şi culturii Novocerkassk. La aproximativ 800 î.Hr. acestă tehnologie s-a raspândit în cadrul culturii hallstattiene ca urmare a migraţiilor traco-cimeriene. Din cultura Hallstatt, tehnologia fierulului s-a raspândit spre vest o dată cu migraţia celtică din secolul VI î.Hr.
[modifică] Europa Centrală
În Europa Centrală epoca fierului se împarte în două mari perioade: cultura Hallstatt (HaC and D) şi cultura La Tène (începând cu 450 î.Hr.). Perioada HaA şi B este considerată ca făcând parte din epoca bronzului. Epoca fierului se încheie în Europa Centrală după cucerirea romană.
[modifică] Zona mediteraneeană
În Italia tehnologia fierului a fost probabil introdusă de cultura Villanova. Acestă cultură însă este considerată ca formată în epoca bronzului şi evoluează şi în epoca fierului ca premergătoare a civilizaţiei etrusce. Acestă epocă se încheie o dată cu intervenţia romană. Ultimul oraş etrusc, Velzna, fiind cucerit de romani în anul 265 î.Hr.
[modifică] Insulele Britanice
În Insulele Britanice, epoca fierului a început în secolul V î.Hr. până la cucerirea romană şi chiar până în secolul V d.Hr. în parţile necucerite de romani. Printre cele mai interesante descoperiri datate în acestă perioadă sunt o serie de fortificaţii defensive.
[modifică] Scandinavia şi Finlanda
Scandinavia (incluzând Finlanda) şi regiunea baltică au produs fier încă de timpiriu. Apariţia acestei tehnologi este pusă în legătură cu zona non-germanică a Scandinaviei. Descoperiri interesante s-au făcut în legătură cu vasele ceramice de tip Asbestos, (ceramica Asbestos), rămase un mister datorită faptului că nu se poate preciza utilitatea acestora, precum şi descoperirile din cultura Ananjino.
[modifică] Nordul Germaniei şi sudul Scandinaviei
Epoca fierului este divizat aici în două mari perioade: epoca fierului preromană şi epoca romană a fierului. Această etapă este urmată de epoca migraţiilor. Nordul Germaniei şi Danemarca a fost dominat pe parcursul epocii fierului de cultura Jastorf.
[modifică] Vezi şi
|
Sistemul celor trei epoci: Epoca Pietrei | Epoca Bronzului | Epoca Fierului |
[modifică] Bibliografie
- Champion, T. 1987. "The European Iron Age: assessing the state of the art." Scottish Archaeological Review 4: 98-108.
- Champion, T., C. Gamble, et al. 1985. Prehistoric Europe. London: Academic Press.
- Chapman, M. K. 1992. The Celts. The Construction of a Myth. New York: St. Martin's Press.
- Childe, V. G. 1962. The Prehistory of European Society. London, Cassell & Co. (Penguin ed. 1958).
- Collis, J. 1984. European Iron Age. New York: Schocken Books.
- Cumberpatch, C. G. 1995. "Settlement and Economy in Late Iron Age Slovakia, Southern Poland and Trans-Danubian Hungary." In Different Iron Ages: Studies on the Iron Age in Temperate Europe, eds. *J. D. Hill and C. G. Cumberpatch. Oxford: Tempus Reparatum 602: 195-212.
- Cunliffe, B. 1979. The Celtic World. Maidenhead: McGraw-Hill.
- Cunliffe, B. 1988. Greeks, Romans and Barbarians. Spheres of Interaction. New York: Methuen.
- Cunliffe, B. and T. Rowley. 1976. Oppida: The Beginnings of Urbanisation in Barbarian Europe. Oxford: BAR Supplementary Series II.
- Eggers, H.-J., E. Will, et al. 1964. Kelten und Germanen in heidnischer Zeit. Kunst der Welt "Die Kulturen des Abendlandes". Baden-Baden: Holle Verlag.
- Green, M., ed. 1995. The Celtic World. London and New York: Routledge
- Härke, H. G. H. 1979. Early Iron Age Hill Settlements in West Central Europe. Oxford Journal of Archaeology 1. Oxford: Oxford Journal of Archaeology.
- Jacobson, E. 1995. The Art of the Scythians. The Interpenetration of Cultures at the Edge of the Hellenic World. Leiden: E.J. Brill.
- Land Oberösterreich. 1981. Die Hallstattkultur, Conference Steyr 1980. Linz: Oberösterreichischer Landesverlag.
- Markale, J. 1978. Celtic Civilization. London: Gordon and Cremonesi.
- Wells, P. 1980. Culture Contact and Culture Change: Early Iron Age Central Europe and the Mediterranean World. Cambridge: Cambridge University Press.
