Corb

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Corb(Corvus corax)

Corbul este o pasăre excepţională, probabil cu cea mai mare amplitudine ecologică între toate păsările lumii.

Întâlnit încă din vechime în Europa, Africa, Asia şi America, iar după unele atestări mai recente şi în Australia, corbul uimeşte şi prin faptul că supravieţuieşte în zone de mare asprime, din cele deşertice până în cele polare. Această capacitate este explicată prin inteligenţa sa, corbul având cel mai mare indice de inteligenţă între toate zburătoarele.

Lungimea sa este în jur de 65-70 cm, depăşind cu mult ciorile, cu care neştiutorii îl confundă adesea. De asemenea, este în general de un negru uniform, lucios şi accentuat, cu vagi nuanţe de albastru-metalic. Are coadă rombică, aripi puternice, cu anvergură medie şi profunzime. Zboară foarte bine, ajungând la înălţimi de peste 2000 metri; la nevoie planează vreme îndelungată. În zonele de munte, atunci când este în zbor planat, turiştii neexperimentaţi confundă corbul cu acvilele sau vulturii, deşi are anvergura evident mai mică şi coloritul mult mai închis (negru). Ciocul este lung, uşor încovoiat şi puternic, iar ghearele de pasăre de pradă.

Cuibul corbului este mare şi construit fie în vârful unor copaci bătrâni, fie pe stânci cât mai greu accesibile. Este realizat din mai multe straturi de crengi împletite, acoperite apoi cu nămol, apoi cu păr, lână şi alte materiale moi. Talentul de constructor, amplitudinea ecologică şi inteligenţa corbului determină o serie de variaţii în tipologia construirii cuiburilor.

Corbul depune ouăle încă în luna februarie, începând chiar din această lună clocitul. Femela se bazează în această perioadă - pentru hrănire - pe ajutorul masculului, fără de care ouăle ar îngheţa. Clocitul durează cca. 21 de zile. Masculul, atunci când nu caută mâncare pentru femelă, stă în apropierea cuibului, păzindu-l cu multă grijă. După eclozare puii mai stau în cuib cca. 40 de zile, fiind hrăniţi pe rând de părinţi.

Alimentaţia corbului este omnivoră. Consumă la nevoie şi seminţe sau pâine, nu dispreţuieşte nici alte produse alimentare umane (caşcavalul, de pildă), dar vânează şi insecte, amfibii, chiar şi peşti, în apele mici, reptile, mamifere mici (şoareci, hamsteri, chiţcani etc) şi, la nevoie, chiar şi păsări mici sau pui de pasăre. De asemenea nu se dă în lături nici de la cadavre, fiind în mod normal un sanitar natural.

Strigătul său tipic este "corr-corr", cel puţin în România (a nu se confunda cu "cra-cra" al ciorilor!). Spunem "cel puţin în România" pentru că în funcţie de zonă nu doar strigătul tipic ci şi vocabularul corbilor poate varia. Trebuie precizat că această pasăre are un vocabular bogat şi, datorită răspândirii, cunoaşte o fragmentare a limbajului care a permis ornitologilor să detecteze mai multe dialecte. Mai mult, s-a putut constata că, de pildă, un corb din America adus în Spania, a fost la început izolat de ceilalţi corbi, din pricina necunoaşterii dialectului local, pentru ca după o vreme să îl înveţe şi să se integreze.

Inteligenţa excepţională de care corbul a dat dovadă de-a lungul istoriei, dar şi rapacitatea sa deosebită, au creat în jurul să nenumărate legende şi mituri. Acestea au fost sporite şi de capacitatea corbului de a fi îmblânzit cu uşurinţă, ca şi de a învăţa un număr limitat de cuvinte (între 9 şi 20, după sursă), pe care le foloseşte, se pare, în mod intenţionat, nu reflex (ca papagalul).

În America de Nord, la amerindieni, corbul este eroul a nenumărate poveşti şi mituri, de la cele legate de facerea lumii la cele eroice. Există de asemenea şi o serie de triburi care consideră corbul ca strămoş sau totem, desigur în baza unor legende şi mituri detaliate. Asemenea povestiri se întâlnesc şi în ţările nordice, ca de exemplu în Scandinavia, dar şi în toate celelalte zone locuite de această pasăre. În România, printre multele legende legate de corbi, amintim legenda Corvineştilor.

Inteligenţa sa a atras însă nu doar respectul, ci şi ura oamenilor, care în multe situaţii, stăpâniţi de superstiţii distrugătoare, au încercat să extermine această pasăre. Desigur, o influenţă a avut-o şi lăcomia corbului, care a creat o impresie neplăcută multora, mai ales în timpul molimelor sau războailor când, asemenea ciorilor şi altor păsări sanitari naturali, consuma trupurile celor căzuţi.

Ca urmare, în România este o pasăre rară, ocrotită de lege.