Toxicologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Toxicologia (din gr. toxicon "otravă" şi logos "studiu") este o ramură a biologiei, ce se ocupă cu studierea efectelor adverse provocate de diferite substanţe chimice sau agenţi fizici asupra organismelor vii, sau, altfel spus, ştiinţa otrăvurilor şi a toxinelor. Efectele adverse pot avea loc sub diverse forme, de la schimbări subtile în organism pânâ la moartea subită. Ele pot avea loc la diferite nivele ale corpului, de exemplu doar un organ, sau doar un ţesut poate fi afectat . Cunoştinţele despre cum agenţii toxici pot afecta organismul au progresat odată cu medicina.

[modifică] Istoria toxicologiei

Toxicologia a apărut odată cu descoperirea de către oameni a toxinelor în antichitate. Printre primii oameni care au început să studieze efectele otrăvurilor (şi a plantelor toxice) a fost părintele medicinii chinezeşti, Shen Nung, care a murit otrăvit de o plantă toxică. Alt pioner în toxicologie este considerat părintele medicinii moderne Hipocrat. Unele documente arată că regina Egiptului, Cleopatra, experimenta diverse toxine pe prizonerii de război. În epoca medievală s-a evidenţiat filozoful evreu Moisei Maimonides, care a scris celebrul Tratat asupra otrăvurilor şi a antidoturilor lor. Unul din cei mai mari toxicologi ai epocii a fost Paracelsus, (părintele iatrochimiei), care, în jurul anului 1500), a spus:Toate substanţele sunt otrăvuri, nu există substanţă care să nu fie otravă; doar doza corectă reprezintă diferenţa dintre o otravă şi un leac, iar Goethe: "Dosis sola facit venenum". Însă părintele toxicologiei este considerat Mateu J.B. Orfila, fizician spaniol, care a alcătuit o corelaţie sistematică dintre proprietăţile chimice şi biologice ale unei toxine.