Faptele Apostolilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cartea Faptele Apostolior este a V-ea carte a Noului Testament. Se crede ca F.A. şi Evanghelia a III-ea ( Sf. Luca) alcătuiau la îceput o singură operăcare ar fi putut fi intitulată astăzi "Istoria obârşiilor creştine" şi care s-ar fi segmentat după anul 150, când creştinii au dorit ca cele 4 evanghelii să formeze, separat, un singur codice. Cele două opere sunt scrise de acelaşi autor, Evangelistul Luca, sunt adresate aceluiaşi Teofil, nobil roman convertitla creştinism, şi constituie documente de primă mână asupra vieţii lui Iisus Hristos şi a Bisericii primare. Cât despre timpul şi locul scrierii, analiza textului şi mărturiile adiacente duc la concluzia că Luca ar fi început-o la numai câteva luni după ce-şi încheiase Evanghelia, adică în preajma anului 65 (oricum, după 63 şi înainte de 70) în cetatea Romei (Sfânta Scriptură ediţia jubiliară a Sf. Sinod al Bisericii Rotodoxe Române, redactată şi adnotată de P.S. sa Bartolomeu Anania Arhiepiscopul Clujului).