Metafizica (Aristotel)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Metafizica, una din operele filozofice fundamentale ale lui Aristotel, publicată postum. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Metafizică (dezambiguizare).

Aristotel, pictură murală, imaginat de un artist italian baroc.

Metafizica este una din opere esenţiale ale metafizicii, ramura omonimă a filozofiei, scrisă de gânditorul şi filozoful grec Aristotel. Subiectul lucrării se referă la orice ce există, privit prin perspectiva strictă a simplei sale existenţe şi nu a relativei importanţe pe care acel corp, lucru, obiect, concept, idee, noţiune, ... l-ar avea sau nu.

În lucrarea sa Metafizica, Aristotel tratează de asemenea diferite aspecte ale cauzalităţii, existenţa obiectelor matematice şi a lui Dumnezeu.

[modifică] Orginea termenului

Este foarte posibil ca Aristotel însuşi să nu fi folosit titlul de Metafizica pentru lucrarea sa, ci acest titlu să fi fost folosit iniţial ca un titlu târziu al operelor postume ale marelui gânditor grec, care au fost publicate de către unul dintre cei mai reprezentativi editori târzii ai săi, Andronicus din Rhodos.

Cuvântul meta - fizică însuşi este compus. Meta (după) + physika (cele fizice) (Meta ta physika) însemnând în accepţiunea aceluiaşi Andronicus din Rhodos, o publicare care a fost făcută ulterior vieţii autorului (postum), după operele antume (originale sau iniţiale) ale lui Aristotel.

[modifică] Titlu, datare şi predecesori

Titlul lucrării, aşa cum îl ştim astăzi, este Τῶν μετὰ τὰ φύσικα, însemnând efectiv "despre lucrurile după fizică/fizicalitatea (lumii)". Se consideră azi că aceasta ar semnifica o grupare a unei colecţii de lucrări pe care editorii ulteriori ai operei lui Aristotel le-ar fi plasat temporal după tratatele gânditorului despre fizicalitatea lumii (vezi Andronicus din Rhodos). O altă interpretare posibilă a titlului ar fi o sugestie la modul în care filozoful emergent ar trebui să studieze această operă, şi anume după ce va fi studiat şi aprofundat subiecte legate de fizicalitatea lumii, aşa cum ar fi mişcarea, repausul, viteza, timpul, viaţa sub toate aspectele sale, etc.

Nefiind singurul care a tratat subiecte asemănătoare, Aristotel scrisese Metafizica cel mai probabil pe când predase la Liceum, cândva între 336 şi 323 î.e.n.. Filozofi notabili anteriori lui Aristortel, ca Heraclit, dar mai ales Platon, în dialogurile sale târzii (vezi Parmenide (dialoguri), spre exemplificare), lua în considerare subiecte foarte asemănătoare, dar nici unul dintre aceştia nu a tratat aceste subiecte vaste atât de nuanţat şi sitematic.

În manuscris, primele două părţi sunt ambele numerotate cu litera grecească alfa, care însemna şi unu. Din moment ce această semnificaţie crează confuzii, se obişnuieşte ca diferitele capitole sau părţi ale lucrării să fie denumite de ordinea literelor alfabetului grec. Astfel capitolul 1 devine alfa, 2 - alfa mic 3 - beta, 4 - gamma, 5 - delta, 6 - epsilon, 7 - zeta, 8 - eta, 9 - theta, 10 - iota, 11 - kappa, 12 - lambda, 13 - miu, 14 - niu, ş.a.m.d..