Masaccio
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai numit Masaccio (*21 decembrie 1401, San Giovanni Valdarno, în apropiere de Florenţa - †iunie 1428, Roma) a fost un pictor italian, precursorul Renaşterii în pictură. "Deoarece anticii nu au lăsat în urma lor nimic în privinţa clarobscurului, culorilor şi perspectivei, Masaccio este mai mult creatorul decât inovatorul picturii" (Stendhal, 1817). Masaccio este poate singurul artist, care a păstrat o poreclă aparent dispreţuitoare, peiorativul numelui de Tommaso, cu care s-a făcut celebru în istoria artei. "Toată lumea îl chema Masaccio, nu pentru că ar fi fost plin de defecte, fiind de o bunătate naturală...dar era deosebit de distrat şi de stângaci, o persoană a cărei minte şi voinţă se îndreptau către artă, fiind prea puţin preocupat de sine." (Giorgio Vasari, 1568).
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi Opera
Tatăl lui Masaccio, Nanni di Simone Cassai, terminase studiul dreptului şi era notar, revenindu-i astfel titlul de Ser Giovanni, moare în anul 1406. În acelaşi an, văduva sa, Monna Jacopa, naşte un al doilea fiu, care - asemenea fratelui său mai mare - va deveni şi el pictor, fiind cunoscut sub numele de Lo Scheggia. Masaccio soseşte la Florenţa în perioada de înflorire economică şi culturală a oraşului, în zorii Renaşterii. În toate domeniile artei idealul clasic devine izvorul de inspiraţie. Nu ştim de la cine a învăţat să picteze, dar evoluţia personalităţii sale creatoare a fost influenţată incontestabil de mediul artistic florentin, în mod deosebit de doi artişti de seamă, arhitectul Filippo Brunelleschi şi sculptorul Donatello, de care a fost legat, dincolo de prietenie, şi prin interesul comun pentru controversele artistice ale epocii.
În anul 1422, Masaccio este înregistrat în breasla medicilor şi farmaciştilor, în care erau incluşi şi pictorii. Au dreptul de afi admişi în breaslă doar cei care au realizat ceva în domeniul picturii şi care pot plăti taxa de înscriere. În această perioadă Masaccio începe să lucreze pentru Masolino di Panicale la polipticul pentru biserica Santa Maria Maggiore, prima sa operă cunoscută. Făcând o călătorie în Ungaria în anul 1425, Masolino îl lasă pe Masaccio ca locţiitor al său cu drepturi depline. În anul 1424, Masaccio devine membru al asociaţiei "Sfântul Luca", fondată în 1350, care reunea pictorii din Florenţa. În tabloul întitulat Madona cu pruncul şi Sfânta Ana, realizat în tempera pe lemn, experţii recunosc atât stilul lui Masaccio, cât şi pe cel al lui Masolino, fiind rezultat al muncii lor comune, contribuţia lui Masaccio ar fi Madona cu pruncul şi îngerul în veşminte verzi, iar celelalte personaje îi aparţin lui Masolino.
În februarie 1426, Giuliano di Colino Degli Scarsi, notarul din San Giusto, comandă lui Masaccio un poliptic pentru capela bisericii Santa Maria del Carmine din Pisa. Masaccio a pictat cu siguranţă acest altar cu întreruperi, căci în perioada respectivă era ocupat cu frescele din capela Brancacci. Până acum au fost descoperite 11 tablouri ale polipticului şi se găsesc răspândite la diferite muzee. În aceste opere se poate vedea influenţa lui Donatello, care în această perioadă lucrează tot la Pisa.
La sfârşitul anului 1424 Masolino primeşte comanda pentru a decora cu fresce capela familiei Brancacci din biserica Santa Maria del Carmine din Florenţa. Masaccio i se alătură, însă nu în calitate de calfă, ci ca partener de acelaşi rang. În acest timp Masaccio este confruntat cu probleme financiare. În august 1426, este convocat în faţa scaunului judecătoresc al negustorilor în legătură cu datoriile sale. Reuşeşte să-şi plătească datoria doar parţial. Având nevoie de bani, acceptă în anul 1427 o comandă pentru decorarea bisericii San Clemente din Roma. Nu reuşeşte însă să termine lucrarea, deoarece în iunie 1428 Masaccio moare subit, în vârstă de numai 27 de ani. Cauza morţii sale nu ne este cunoscută.
[modifică] Frescele din capeela Brancacci
La începutul anului 1424, Felice di Piuvechese Brancacci comandă lui Masolino şi lui Masaccio un ciclu de fresce pentru decorarea capelei din biserica Santa Maria del Carmine din Florenţa. Artiştii încep lucrul probabil la sfârşitul anului 1424, aceste opere aduc o schimbare în istoria picturii, reprezentând începutul Renaşterii.
O parte din fresce au fost pictate separat de către cei doi artişti, o altă parte împreună, astfel că experţii nu cad totdeauna de acord în ceea ce priveşte autorul diferitelor fragmente, mai ales că Masaccio a murit în 1428 în timpul lucrărilor. Decorarea capelei este terminată în anii optzeci de către Filippino Lippi, care a făcut câteva modificări şi pe frescele deja terminate. Potrivit părerilor unanim acceptate, Masaccio a pictat Alungarea din Paradis şi scenele din viaţa Sfântului Petru: Tributul, Sf. Petru tămăduind cu umbra sa, Moartea lui Anania. Învierea fiului lui Teofil şi Sfântul Petru întronat este pictată de Masaccio şi terminată de Filippino Lippi.
Alungarea din Paradis este una din cele mai mari opere ale lui Masaccio. Această frescă a avut o influenţă deosebită asupra lui Michelangelo şi Rafael, care vor picta şi ei această scenă. Adam şi Eva - personajele principale ale picturii - sunt primele nuduri renascentiste. Pictorul foloseşte cu îndrăzneală efectele de lumină şi umbră, redând trupurile sculptural, asemenea artei clasice. Realismul impresionant apropie pictura lui Masaccio de statuile de profeţi sculptate în aceiaşi perioadă de Donatello.
[modifică] Influenţa lui Masaccio
Masaccio a murit tânăr, dar opera sa exercită încă din timpul vieţii sale u influenţă uriaşă asupra artiştilor nu numai în Toscana, ci în toată Italia. Soluţiile inovatoare ale maestrului florentin încep să fie utilizate în scurt timp. Frescele capelei Brancacci îi inspiră printre alţii pe Fra Angelico, Piero della Francesca şi pe Filippo Lippi. Lippi este călugăr carmelit şi are posibilitatea să-l urmărească pe Masaccio în timp ce acesta lucrează. În curând părăseşte viaţa monahlă şi devine pictor. Fiul său, Filippino Lippi, îşi asumă responsabilitatea finalizării frescelor din capela Brancacci după moarte lui Masaccio. În timpul pictării Capelei Sixtine şi Michelangelo a fructificat rezultatele creaţiei lui Masaccio.
[modifică] Citat
- "Renascentismul ridicat împotriva goticului pe cale de a fi înfrânt, a pretins încă din timpul primei ofensive perfecţiunea absolută". (John Ruskin, 1900)
