John Ruskin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

John Ruskin

John Ruskin (*8 februarie 1819, Londra - †20 ianuarie 1900, Brantwood/Lancashire) a fost un scriitor, critic de artă şi filozof englez. Ruskin a exercitat o remarcabilă influenţă asupra cercurilor intelectuale ale Angliei din epoca victoriană. A devenit cunoscut mai ales prin studiile sale aprofundate asupra arhitecturii şi artelor plastice în general şi asupra condiţiilor istorice şi sociale crespunzătoare. Ruskin consideră că cele mai remarcabile realizări ale artei trecutului sunt legate de existenţa unor condiţii favorabile în societate şi afirmă că numai o societate nobilă poate genera o artă de înaltă elevaţie spirituală.

Fiu al unui bogat negustor de sherry, Ruskin primeşte o educaţie aleasă în şcolile din Londra şi Oxford. Din 1869, John Ruskin este profesor de Istoria Artelor în Oxford, unde rămâne până în 1879. În această funcţie a îmbogăţit colecţia de artă a universităţii cu numeroase tipărituri, desene şi fotografii din proprietatea sa personală şi a înfiinţat o academie de desen. În 1883 i s-a oferit din nou o catedră universitară, pe care însă o refuză în semn de protest împotriva practicării disecţiilor pe cadavre în laboratoarele universităţii.

Încă din tinereţe este preocupat de artă, literatură şi călătorii. Fire meditativă şi cu sensibilitate de poet, John Ruskin a fost un profund critic şi teoretician al culturii, cu referinţă mai ales la artele plasice. El a preferat, ca gen pictural, peisagistica, dar dintr-un unghi de vedere modernist, concepţie reflectată în monumentala sa lucrare "Modern Painters" ("Pictori moderni"), apărută în patru volume între anii 1843 şi 1860. Fascinat deopotrivă şi de trecut, a scris un studiu asupra artei în Evul Mediu, intitulat "The Seven Lamps of Architecture" ("Cele şapte făclii ale arhitecturii", 1849), urmat de "The Stones of Venice" ("Pietrele Veneţiei", 1851-1853). Bun prieten şi susţinător al pictorului William Turner, Ruskin i-a influenţat decisiv pe teoreticieni şi eseişti de valoare, ca William Morris şi Walter Pater, în cadrul mişcării "Arts & Crafts". Format sub auspiciile ideilor lui Thomas Carlyle, campion al elitismului cultural, Ruskin n-a practicat totuşi "cultul eroilor", dar a ştiut să se înconjoare de personalităţi, cărora le-a recunoscut de timpuriu talentul şi vocaţia. Printre aceştia se numără Robert Browning, Oscar Wilde, Dante Gabriel Rossetti, Edward Burne-Jones şi John Everett Millais. Proiectul său estetic a contribuit la formarea "Confreriei prerafaelite" (The Pre-Raphaelite Brotherhood) şi la notorietatea acesteia. Nu a înţeles însă mişcarea impresionistă în pictură, acuzându-l pe pictorul impresionist englez James Whistler într-un articol cu ocazia unei expoziţii că "aruncă un vas de vopsele în faţa publicului".

Obstinaţia de a nu pierde legătura cu trecutul l-a determinat să exercite o critică radicală a procesului de industrializare, ca şi a efectelor dezumanizante pe care acesta le implică. Spirit utopic, Ruskin nu a ezitat să preconizeze întoarcerea la vârsta breslelor meşteşugăreşti, încurajând activitatea artizanală, în total dispreţ faţă de realizările tehnologiei. Revolta lui era şi una de ordin moral, nu numai economic şi estetic, considerând că industrializarea perverteşte şi opacizează spiritul şi distruge ingenuitatea naturii. Cu propriile fonduri, întemeiază un falanster pe modelul breslei medievale, numit "Breasla St. George" (Guild of St George), cumpărând şi câteva zeci de hectare de teren pentru a împiedica pătrunderea căii ferate în paradisul de verdeaţă al câmpiei engleze.

Printre personalităţile din afara Angliei influenţate de concepţiile culturale şi sociale ale lui John Ruskin se numără Lev Tolstoi, Marcel Proust (entuziast traducător în limba franceză a unora din operele lui Ruskin), precum şi Mahatma Gandhi.