Maria din Nazaret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Maica Domnului, mama lui Isus din Nazaret, care este cunoscută şi ca Fecioara Maria sau, pentru catolici, Madona. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Madona (dezambiguizare).

Maria din Nazaret, cunoscută şi ca Fecioara Maria, Maica Domnului sau Madona (în ebraică şi arabă Miryam מרים - مريم ), conform scrierilor Noului Testament, mama lui Isus din Nazaret.

Icoană românească pe sticlă, reprezentând-o pe Maria cu pruncul Isus.

Al treilea sinod ecumenic, cel ţinut la Efes în anul 431, i-a fost dedicat în întregime, stabilind învăţătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Născătoarea de Dumnezeu"). Conform definiţiilor dogmatice adoptate de Conciliul din Efes, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume şi mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă". Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe răsăritene şi în cea catolică.

[modifică] Viaţa

În Noul Testament se găsesc relativ puţine referinţe la Maria, iar dintre acestea cele mai numeroase în capitolul întâi al evangheliei după Luca. Acolo este menţionată ca tânără logodită. Conform evangheliei după Luca (Lc. 1,28), a fost vizitată de un înger, care a salutat-o cu cuvântul κεχαριτωμενη (participiu pasiv de la χαριτω, "plăcut"), ceea ce a fost tradus prin "plină de har" (varianta slavă) sau "plină de graţie" (varianta latină). După salutul îngerului, acesta i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naştere unui fiu, care va fi Mesia aşteptat de popor.

Încrederea în Dumnezeu şi modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidenţă în evanghelia după Luca, trăsături care au stat la baza venerării Mariei în mediile creştine de mai târziu.

Co ocazia prezentării pruncului Isus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferinţele pe care le va trăi (Luca 2,35). Doar evanghelia lui Ioan o menţionează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima dată este evocată în cartea Faptele Apostolilor (1,14), ca făcând parte din grupul asupra căruia la Rusalii s-a coborât Duhul Sfânt.