Latitudine
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Latitudinea este unghiul dintre orice punct de pe suprafaţa Pământului şi ecuator. Liniile cu o latitudine constantă sunt numite paralele. Ele trasează cercuri, evident paralele, pe suprafaţa Pământului, dar singura paralelă care este un cerc maxim este ecuatorul (latitudine = 0 grade), cu fiecare pol geografic aflat la 90 de grade (polul nord geografic 90° N; polul sud geografic 90° S).
Punctele unde latitudinea este un unghi drept se numesc poli geografici, spre deosebire de polii magnetici, care au o altă poziţionare geofizică. Polul din care rotaţia planetei este văzută antiorar se numeşte polul nord geografic, celălalt polul sud geografic
Latitudinea emisferei centrată pe polul nord geografic se numeşte latitudine nord sau latitudine nordică, respectiv , cealaltă, referitoare la polul sud geografic, este latitudine sud sau latitudine sudică. Cele două emisfere imaginare formate de ecuator sunt numite boreală (cea nordică) şi australă (cea sudică).
[modifică] Măsurare
Latitudinea se calculează măsurând înălţimea în grade a Stelei Polare deasupra orizontului, folosind un sextant. În emisfera australă trebuie luat ca şi referinţă înălţimea polului sud celest.
[modifică] Latitudini importante
Latitudini de o importanţă deosebită sunt Tropicul Cancerului (latitudine 23°27′ nord), Tropicul Capricornului (latitudine 23°27′ sud), Cercul Arctic (latitudine 66°33′ nord), şi Cercul Antarctic (latitudine 66°33′ sud), aflate la distanţele de o treime, respectiv două treimi din lungimea distanţei dintre ecuator şi cei doi poli geografici.
