Landler
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Landler reprezintă o minoritate etnică din România, vorbitoare a unui dialect al limbii germane, aparţinând grupului de saşi transilvăneni, cu o arie de răspândire foarte restrânsă, în localităţile Neppendorf /Turnişor, azi cartier al Sibiului, Großau/Cristian şi Großpold/Apoldu de Sus, din judeţul Sibiu.
Denumirea de "Landler" are o conotaţie regională desemnând locul de origine al acestora, în germană "Land", denumirea unei regiuni istorice cuprinse între Wels, Gmunden şi Vöcklabruck.
Istoria lor începe pe 9 iulie 1734 când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ţinuturile din Austria aflate sub dominaţia Casei de Habsburg au fost deportaţi în Transilvania protestanţii, foşti catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politic, monarhii impunând ca religie de stat religia catolică. Orice schimbare de religie, era văzută ca o ameninţarea la adresa stabilităţii imperiului. A fost iniţiată o masivă recatolicizare (Rekatholizisierung), au fost interzise slujbele reformate după Luther, preoţii luterani au fost expulzaţi, iar scrierile "periculoase" ale acestora au fost arse.
Iniţial, acţiunea de deportare a fost concepută numai ca o măsură de disuasiune, fapt pentru care, în prima fază au fost exilaţi numai capii familiilor lutherane cu cea mai mare influenţă în regiune - Peer şi Reisenauer, Riedler şi Engleitner, Eggenreither şi Stieger - . Ulterior însă, pentru că disuasiunea nu a funcţionat, măsura a fost extinsă asupre unor grupuri întregi de populaţie.
Se ştie că, după încheierea Păcii Westfalice, din 1648 în Imperiul German s-a instituit o "lege a emigraţiei libere" (freies Auswanderungsgesetz) cunoscută sub denumirea latină de "flebile beneficium emigrationis", care regla relaţiile între ţările catolice şi cele evanghelice ale imperiului. Această lege le garanta ţăranilor o emigrare demnă, oferindu-le un interval de trei ani în care să să-şi lichideze bunurile imobiliare, dreptul de a lua cu ei întreaga avere mobilă şi întreaga familie. precum şi dreptul de a-şi alege singuri locul de destinaţie. Majoritatea au emigrat în Prusia.
Pentru că nu respecta această lege, deportarea celor peste 800 de persoane, din care în jur de 200 din Carintia, a fost mascată sub denumirea germană de Transmigration (transmigrare), rămasă în istorie sub denumirea de Karolinische Transmigration. Istoria a consemnat faptul că 624 de deportaţi, din care jumătate copii, proveneau din parohiile Goisern, Hallstatt, Laufen şi Ischl. Aceştia au fost aduşi pe calea apei (râurile Siebner-Zillen, Traun şi Dunărea) până în banat, de unde au continuat drumul pe jos până în Transilvania. Nu au avut dreptul să ia cu ei decât "un butoiaş" cu lucrurile proprii, care s-a putut încărca pe corabie, şi au primit o sumă de bani, ca avans pentru lichidarea proprietăţilor lor, ce urma să fie făcută de autorităţi. Lipsurile şi bolile au decimat aproape în întregime aceşti deportaţi.
Ravagiile ciumei abătute asupra Transilvaniei în 1738, şi ale războiului austriaco-turc din 1736-1739, culminând cu moartea împăratului în 1740, au stopat pe moment transmigraţia, care s-a înteţit însă sub domnia împărătesei Maria Terezia. Au urmat două valuri mari, 1752 - 1757 şi 1773 - 1776, când au fost transmigraţi (deportaţi) aţi 3000 de "eretici" din Lande ob der Enns din Kärnten şi Steiermark. În anii '50 au fost deportaţi în speciali locuitori din Austria Superioară (Oberösterreich), din regiunile Gmunden, Laakirchen şi Vöcklabruck, pentru ca în anii '70 să mai fie deportaţi 188 de locuitori din Stadl an der Murr din regiunea Steiermark.
Aceştia s-au stabilit în trei sate din apropiere de Sibiu: Neppendorf (Turnişor, azi cartier al Sibiului), Großau (Cristian, Sibiu) şi Großpold (Apoldu de Sus, Sibiu), şi sunt cunoscuţi sub denumirea de Landler, iar aşezarea lor în această zonă ca Landlersiedlung. Prin lege, acestora le era interzis să se întoarcă în ţinuturile natale di Austria.
Deportarea (transmigrarea) începută în 1734, de pe domeniul Salzkammergut, s-a terminat în 776 cu cei deportaţi din Judenburg din regiunea Weststeiermark.
