Gheorghe Gheorghiu-Dej
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 8 noiembrie 1901, Bârlad – d. 19 martie, 1965, Bucureşti) a fost Preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965. Închis în aceeaşi celulă cu Nicolae Ceauşescu, este mentorul politic al acestuia. Pe timpul lui Stalin este liderul unei grupe naţionale a PCR, mai puţin importantă decît facţiunea moscovită condusă de Ana Pauker şi sprijinită de Stalin. După moartea lui Stalin este sprijinit de Hruşciov să înlăture facţiunea moscovită şi ales secretar al Partidului Comunist, funcţie pe care o va deţine până la moartea sa în 1965.
Sub conducera lui, România a fost singura ţară din Pactul de la Varşovia care a reuşit să obţină retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul naţional şi prima care a stabilit relaţii diplomatice cu ţările occidentale, inclusiv cu Statele Unite. Politica externă a României în timpul lui a fost puternic susţinută de autorităţile americane şi în special de preşedintele Lyndon B. Johnson, care acordă în 1963 României statutul de stat comunist prieten (friendly communist country).
Predecesor: Petru Groza |
Prim-ministrul României 2 iunie 1952 – 2 octombrie 1955 |
Succesor: Chivu Stoica |
Preşedinţii României | |||
Republica Populară România (1947 - 1965) | Constantin Parhon | Petru Groza | Ion Gheorghe Maurer | Gheorghe Gheorghiu-Dej | ![]() |
|
Republica Socialistă România (1965 - 1989) | Nicolae Ceauşescu | ||
România după 1989 | Ion Iliescu | Emil Constantinescu | Ion Iliescu | Traian Băsescu |