Genă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru firele de păr de pe pleoapă, vedeţi geană

Această diagramă stilizată afişează o genă şi legătura cu structura de spirală dublă a ADN-ului şi a unui cromozom (dreapta). La om dimensiunea intronilor, secvenţe care nu se mai regăsesc în ARN-ul mesager, este în medie mult superioară dimensiunilor exonilor

Genele sunt unităţi purtătoare a eredităţii în organismele vii. Ele sunt constituite din ADN (sau ARN, pentru unele virusuri) şi asigură bazele dezvoltării şi funcţiilor celulelor, organelor şi indivizilor, fiind de asemenea responsabile de numeroase din formele de comportament înnăscut. În timpul reproducerii, materialul genetic este transmis de la părinte/părinţi la copii. Materialul genetic poate fi transmis şi la indivizi neînrudiţi (de exemplu prin transfecţii, sau la virusuri). Genele codează toată informaţia necesară pentru construcţia substanţelor chimice, precum proteinele, necesare funcţionării organismului.

Cuvântul "genă", inventat în 1909 de botanistul Danez Wilhelm Johannsen vine din limba greacă, genos, origine şi este folosit de mai multe discipline, inclusiv genitica clasică, genetica moleculară, biologia evoluţionistă şi genetica populaţiilor. Deoarece fiecare disciplină modelează biologia vieţii în mod diferit, şi modul de utilizare al cuvântului "genă" variază. Astfel, el poate referi fie la partea materială, fie la cea conceptuală

După descoperirea ADN-ului ca material genetic, şi odată cu dezvoltarea biotehnologiei şi o dată cu proiectul decodării genomului uman, cuvântului "genă" a început să se refere mai ales la înţelesul său din biologia moleculară, adică la segmentele de ADN pe care celulele le transcriu în ARN şi le traduc (cel puţin în parte) în proteine.

În vorbirea obişnuită, "genă" se referă mai ales la cauzele ereditare ale trăsăturilor, bolilor -- de exemplu gena obezităţii. Mai exact, un biolog se poate referi la o alelă sau o mutaţie care este implicată sau asociată cu obezitatea. Aceasta deoarece biologii cunosc mulţi alţi factori în afară de cel genetic care decid dacă o persoană va fi sau nu obeză: modul de alimentaţie, mişcarea, mediul prenatal, creşterea, cultura şi disponibilitatea hranei, de exemplu.

De asemenea, este foarte puţin probabil ca variaţii în cadrul unei singure gene sau a unui singur locus genetic să determine în mod complet predispoziţia genetică pentru obezitate. Aceste aspecte ale eredităţii -- efectul combinat între gene şi mediu, influenţa mai multor gene, par să fie ceva obişnuit la multe şi probabil chiar majoritatea trăsăturilor complexe. Termenul fenotip se referă la caracteristicile care rezultă din acest efect combinat.