Werner Heisenberg
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Werner Heisenberg | |
|---|---|
 "El se odihneşte undeva, pe aici." -- Epitaful de pe mormântul său, scris de Werner Heisenberg însuşi.
|
|
| Născut | 5 decembrie 1901 Würzburg, Germania |
| Decedat | 1 februarie 1976 München, Germania |
Werner Karl Heisenberg (n. 5 decembrie 1901, Würzburg – d. 1 februarie 1976, München) a fost un celebru fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1932, şi unul dintre fondatorii fizicii cuantice. Heisenberg s-a aflat mai apoi în fruntea programului pentru energie nucleară a Germaniei Naziste.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"pentru crearea mecanicii cuantice, a cărei aplicaţie, inter alia, a dus la descoperirea formelor izotopice ale hidrogenului".
[modifică] Mecanică cuantică
În timpul studenţiei l-a întâlnit pe Niels Bohr, la Göttingen, în 1922. O colaborare rodnică a avut loc între ei.
A inventat mecanica matricială, prima formalizare a mecanicii cuantice, în 1925. Principiul incertitudinii, descoperit în 1927, precizează că determinarea poziţiei şi vitezei unei particule conţine erori, produsul acestora fiind o constantă ştiută. Împreună cu Bohr, formulează Interpretarea Mecanicii Cuantice de la Copenhaga.
În 1932 a primit Premiul Nobel de Fizică "pentru crearea mecanicii cuantice, a cărei aplicaţie, inter alia, a dus la descoperirea formelor izotopice ale hidrogenului".
La începutul regimului nazist, Heisenberg a fost hărţuit ca fiind un "Evreu alb" pentru că învăţa teoriile lui Albert Einstein, în contradicţie cu mişcarea Deutsche Physik susţinută de nazişti. După o anchetă instigată de Heisenberg îmnsuşi, şeful SS, Heinrich Himmler, a interzis atacurile politice asupra fizicianului.
[modifică] Lucrul în timpul războiului
Fisiunea nucleară a fost descoperită în Germania în 1938. Heiseberg a rămas in Germania în timpul celui de-al doilea război mondial, lucrând pentru regimul nazist. A condus programul german pentru arme şi energie nucleară, dar gradul cooperării sale la dezvoltarea armerlor a fost subiectul anumitor controverse istorice.
În septembrie 1941, la o conferinţă în Copenhaga, Heiseberg dezvăluie existenţa programului lui Bohr. După întâlnire, prietenia lor se opreşte brusc; Bohr s-a alăturat Proiectului Manhattan. Germania nu a reuşit să producă bomba atomică.
S-a speculat că Heisenberg avea remuşcări morale şi a încercat să încetinească proiectul. Heisenberg însuşi a încercat să arate acest fapt după război, şi cartea lui Thomas Power, "Heisenberg's War" (Războiul lui Heisenber) şi piesa lui Michael Frayn "Copenhagen" (Copenhaga) au adoptat această interpretare. O parte a acestei interpretări este bazată pe faptul că Heisenberg nu şi-a susţinut proiectul în faţa lui Albert Speer de aşa manieră încât să obţină mare atenţie (ceea ce Samuel Goudsmit a interpretat ca fiind din cauză că Heisenberg nu era complet conştient de posibilitatea creerii bombei atomice). În cel mai bun caz, ar fi încercat să stânjenească proiectul german, iar în cel mai rău nu era capabil de a creea bomba atomică.
În februarie 2002 o scrisoare de la Bohr pentru Heisenberg, scrisă în 1957, a apărut. În aceasta, Bohr relatează ca Heisenberg, în cadrul discuţiei din 1941, nu a expus probleme morale în legatură cu proiectul de a creea bomba, că Heisenberg a petrecut 2 ani lucrând aproapre exclusiv la aceasta, şi că era convins că până la urmă bomba atomică avea să decidă soarta războiului. Contextul acestei scrisori a fost publicaţia jurnalistului Robert Jungk "Brighter than a thousand Suns" (Mai strălucitor decât o mie de sori), care-l arăta pe Heisenberg ca deturnătorul proiectului German. Jungk a tipărit un pasaj dintr-o scrisoare personală de la Heisenberg - scoasă din context - pentru a-şi justifica spusele. Bohr a fost agitat de această revendicare pentru că nu se potrivea cu percepţia sa proprie despre lucrările lui Heisenberg.
Anumiţi istorici ai ştiinţei consideră acest fapt ca dovadă a faptului că interpretarea rezistenţei lui Heisenberg a fost greşită, dar alţii pretind că Bohr a înţeles greşit intenţiile lui Heisenberg la întâlnirea din 1941. Ca dovadă, acest lucru a avut puţine efecte asupra concluziilor istorice generale.
