Tranzistor unipolar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tranzistorul cu efect de cîmp (prescurtat TEC; în engleză field effect transistor, FET) este un dispozitiv electronic semiconductor folosit pentru a comanda intensitatea curentului electric dintr-un circuit. Funcţionarea lui se bazează pe modificarea conductibilităţii unui canal realizat dintr-un material semiconductor prin aplicarea unui cîmp electric. Întrucît conducţia electrică este asigurată de un singur tip de purtători de sarcină asemenea dispozitive se numesc şi tranzistoare unipolare.
Variaţia conductibilităţii canalului, accesibil prin terminalele numite sursă şi drenă, se realizează prin aplicarea unei tensiuni între un terminal numit poartă sau grilă şi substratul dispozitivului, şi astfel modificarea dimensiunii transversale a canalului semiconductor sau a concentraţiei de purtători din acesta.
Există mai multe tipuri de tranzistoare unipolare, în funcţie de modul de realizare a grilei. Cele mai frecvente configuraţii sînt:
- o joncţiune invers polarizată, în tranzistoarele numite TEC-J sau JFET (J înseamnă joncţiune), unde curentul de grilă are valori de ordinul zecilor de nanoamperi;
- o grilă izolată, în tranzistoarele TEC-MOS sau MOS-FET (MOS denumeşte structura metal-oxid-semiconductor), cu un curent de grilă de ordinul zecilor de picoamperi.
În raport cu tranzistoarele bibolare, tranzitoarele cu efect de cîmp au avantajul unei impedanţe de intrare mari, întrucît curentul de grilă este mult mai mic. În plus, tehnologia de fabricaţie este mai simplă şi în circuitele integrate ocupă o arie mai mică.
[modifică] Legături externe
[modifică] Vezi şi
|
