Difuzor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Difuzorul este un dispozitiv în care energia electrică de audiofrecvenţă de la ieşirea receptorului sau amplificatorului se transformă în sunet. Această transformare se face prin mai multe sisteme şi anume:electromagnetic, electrodinamic, piezoelectric şi electrostatic.
Constructiv, difuzorul are o parte fixă, carcasa, care susţine partea mobilă. Descriu mai jos cum funcţionează fiecare sistem de difuzor.
Cuprins |
[modifică] Sistemul electromagnetic
Difuzorul bazat pe acest sistem este o construcţie simplă care se bazează pe acţiunea câmpului magnetic alternativ. Se compune dintr-un magnet permanent care între cei doi poli are montată o bobină prin care circulă un curent de audiofrecvenţă emis de amplificator. Prin mijlocul bobine se găseşte montată, circulând liber, o lamelă elastică de oţel care la un capăt este cuplată de o membrană în formă de pâlnie (poate pentru anumite cerinţe să fie şi plană). Datorită curentului de audiofrecvenţă şi sub acţiunea câmpului magnetic alternativ, lamela vibrează antrenând membrana difuzorului emiţând sunete. Cu toate că acest tip de difuzor are o sensibilitate bună, caracteristica de redare a frecvenţelor este foarte proastă şi cu distorsiuni mari. Nu se mai foloseşte, el a fost difuzorul începuturilor.
[modifică] Sistemul electrodinamic
În acest sistem găsim două tipuri constructive: cu magnet permanent şi cu electromagnet sau cu excitaţie (necesită un montaj care să asigure o tensiune de c.c. pentru bobina electromagnetului).
Constructiv sunt asemănătoare. Magnetul permanent sau electromagnetul dezvoltă un câmp magnetic circular în care se montează o bobină legată rigid de o membrană fixată în parte de sus a carcasei metalice, iar la nivelul legăturii cu bobina de un element numit fluture, care stopează ieşire completă din câmp a bobinei.
Curentul electric de audiofrecvenţă care trece prin bobină, creează în jurul acesteia un câmp magnetic alternativ care prin interacţiune cu câmpul magnetic permanent al magnetului sau electromagnetului produce o forţă ce deplasează bobina pe verticală.
Acest tip de difuzor se caracterizează printr-o caracteristică de frecvenţă bună şi largă şi o gamă largă a puteriilor radiate. .Puterea lor este de la câţiva fracţiuni de watt şi zeci şi sute de waţi.
[modifică] Sistemul piezoelectric
Principiul de funcţionare: pe armăturile elementului piezoelectric se aplică tensiunea alternativă de audiofrecvenţă. Elementul începe să oscileze mecanic în aceeaşi frecvenţă. Oscilaţiile sunt transmise membranei fixate rigid de elementul piezoelectric, care produce vibraţii sonore. Acest tip de difuzoare se pretează pentru redarea frecvenţelor audio superioare peste 8000 Hz. Puterea lor este oarecum limitată de rezistenţa mecanică a elementului piezoelectric.
[modifică] Sistemul electrostatic
Acest tip de difuzor se poate compara cu un condensator. Este constructiv compus dintr-un electrod fix şi un electrod mobil (se pot numi fiecare şi armătură). Sunt confecţionaţi dintr-o peliculă dielectrică foarte subţire, metalizată pe una din părţi. Între cei doi electrozi se aplică o tensiune continuă care creează câmpul electric iniţial. La aplicatea tensiunii alternative de audiofrecvenţă, armătura mobilă va vibra, producând sunete.
Calitatea redării în domeniul frecvenţelor înalte este mult mai bună faţă de sistemul electrodinamic, ajungând să redea sunete până la 20 kHz.
Pentru o bună sonorizare difuzorul trebuie montat într-o incintă sau într-un sistem acustic.
Pentru a obţine o deplasare liniară a armăturii mobile (în funcţie de tensiunea aplicată) se pot folosi doi electrozi ficşi în loc de unul singur, ca în figura alăturată. În acest caz, pentru a putea emite sunete efectiv, electrozii ficşi trebuie să fie nişte plăci perforate sau grile de sârmă.
[modifică] Bibliografie
- Curs "Acustică" de la Şcoala Tehnică de cinematografie-1965
[modifică] Vezi şi
|
|
