Cablu electric
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cablul electric este un fir conductor folosit pentru transmis energie electrică la distanţă sau semnale de telefonie fixă. În afară de materiale conductoare, structura cablului electric poate cuprinde şi materiale electroizolante, materiale de impregnare sau materiale de protecţie.
Cuprins |
[modifică] Materiale conductoare
Dintre materialele conductoare amintim : cuprul, care este folosit datorită rezistivităţii reduse si proprietăţilor mecanice. Diametrele principale folosite pentru conductoare sunt de 0.4, 0.6, 0.8, şi până la 1.4 mm. Până la dimensiunea de 0.8 mm sunt cabluri urbane, iar de la 0.8 la 1.4 mm sunt cabluri interurbane. Un alt material folosit în cabluri este aluminiul, dar acesta se prelucrează mai greu şi are proprietăţi electrice şi mecanice mai slabe decât cuprul.
Cuprul are cea mai mică rezistivitate electrică după argint. Iniţial cuprul are impurităţi de nichel, zinc, fier sau plumb, însă prin prelucrare electrolitică rezultă o puritate de 99.95%. Cuprul rezultat se numeşte cupru electrolitic.
[modifică] Materiale electroizolante
Materialele electroizolante se folosesc ca izolanţi pentru conductoare sau între conductoare şi mantaua cablului. Se folosesc: hârtia electroizolantă cu calităţi speciale care se trage în benzi, polietilena ca izolaţie pentru cabluri, policlorura de vinil pentru fabricarea mantalei, polistirenul la cabluri de frecvenţă înaltă şi cabluri coaxiale.
[modifică] Materiale de impregnare
Ca material de impregnare se foloseşte bitumul şi se utilizează în amestecuri la cabluri interurbane împreună cu materiale textile ca suport pentru armătura de oţel şi aluminiu.
[modifică] Utilizare
Dupa modul de utilizare cablurile pot fi:
- urbane
- interurbane
- de intercomunicaţie
- speciale;
iar după modul de instalare :
- subterane (în săpătură)
- în canalizaţie, de faţadă
- aeriene
- subfluviale, submarine
[modifică] Caracteristici
După fabricaţie, şi în depozite, cablurile sunt supuse unor probe electrice şi mecanice: proba de scurtcircuit şi atingere între conductoare, proba de continuitate, proba de atingere cu mantaua, proba de izolament, proba de străpungere, proba de presiune, proba de uniformitate a cămăşii, proba de dilatare a cămăşii cablului, etc.
Parametrii primari:
- Rezistenţa -- ( Ω/km ).
- Inductanţa
- interioară - depinde de calităţile magnetice ale materialului şi frecvenţa de lucru
- exterioară - depinde de dimensiunile conductorului
Capacitatea – pentru 1 km, depinde de diametrul conductoarelor şi permitivitatea materialului izolant.
Conductivitatea transversală (perditanţa) – exprimă pierderile de energie ce se produc datorită imperfecţiunii izolaţiei şi distanţei mari dintre conductoare, depinde de frecvenţa de lucru şi natura dielectricului. Impedanţa caracteristică este raportul dintre tensiunea şi intensitatea curentului şi exprimă opoziţia întâmpinată de o undă electromagnetică în propagarea ei pe un anume circuit. Această mărime nu depinde de lungimea circuitului.
Constanta de propagare caracterizează variaţia puterii undei electromagnetice în timpul propagării prin circuit.
[modifică] Vezi şi
|
|
