Tigrul Celtic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Personficare comică a Tigrului Celtic

Tigrul Celtic (An Tíogair Ceilteach în irlandeză) este un nume pentru Republica Irlandeză în timpul creşterii sale economice susţinute în anii 1990 şi 2001-2002. Termenul este folosit şi ca un nume pentru perioada aceasta (adică, anii Tigrului Celtic) şi pentru ţară în perioada aceea.

Termenul Tigrul Celtic a fost prima dată folosit de economistul irlandez David McWilliams în 1994. Termenul este o analogie la numele Tigrii Est Asiatici, folosit pentru mai multe state din Asia de Est (Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong şi Taiwan) în boom-ul lor economic din anii 1980 şi anii 1990. Alte nume pentru boom-ul irlandez sunt simplu The Boom (boom-ul) sau Miracolul Economic Irlandez.

Tigrul Celtic original a fost între mijlocul aniilor 1990 până la 2001, când s-a înregistrat o slăbire în creştere economică mondială. Între 1991 şi 2003, economia irlandeză a crescut cu o medie de 6,8% pe an, fapt care a ridicat nivelul de trai al Irlandei până la a egala sau chiar întrece alte state din Europa de Vest. Trebuie menţionat că, înaintea anilor 1990, Irlanda era printre cele mai sărace state din Europa de Vest, iar la ora actuală, după anii Tigrului Celtic, este al doilea cel mai bogat stat din Europa, după Luxemburg, considerând PIB-ul pe cap de locuitor. Apogeul creşterii economice a fost atins în 1999, când PIB-ul Irlandei a crescut cu 11,1%, după o creştere de 8,7% în 1998 şi 10,8% in 1997. Economia a continuat să crească cu rate de peste 6% pe an în 2001, 2002 şi 2003.

Cuprins

1 Cauze
2 Consecinţe
- 2.1 Consecinţe economice
- 2.2 Consecinţe sociale şi culturale
3 Vezi şi

[modifică] Cauze

Următoarele sunt printre cauzele principale a fenomenului Tigrului Celtic:

Rată scazută de impozitare - mulţi economişti atribuie creşterea spectaculoasă a Irlandei în anii 1990 impozitului foarte scăzut pe profit, ajungând la 10-12,5% în anii 1990, fapt care a încurajat investiţii străine la un nivel foarte înalt. În comparaţie, alte ţări din Europa de Vest, precum Regatul Unit, Franţa şi Germania, aveau impozite corporative de peste 30%.
Iniţiative guvernamentale - multe companii din industria de tehnologie a informaţiei au fost atrase să investească în Irlanda din cauza unor proiecte guvernamentale care la dădeau garanţii şi alte facilităţi avantajoase. Organizaţii guvernamentale ca IDA Ireland au atras zeci de companii mari să-şi fondeze centre regionale în Irlanda, precum Dell, Intel, Microsoft şi Gateway.
Fonduri UE - la începutul anilor 1990, Irlanda avea un PIB pe cap de locuitor printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Din cauza asta, a primit subvenţii şi fonduri de la UE, mai ales de la Franţa şi Germania, de multe ori valorând 7% din PIB. Acestea au ajutat la dezvoltarea infrastructurală a ţării, fapt care a dat şansa Irlandei să înregistreze rate mai mari de creştere între 1995 şi 1999. Printre dezvoltările atribuite fondurilor UE se află şi un sistem de învăţământ gratuit, incluzând facultate gratuită, care a făcut ca forţa de muncă irlandeză să fie printre cele mai avansate din lume.
Participare în UE - Irlanda a devenit membră UE în 1973, fapt care i-a dat acces la piaţa comună europeană, cu şansa de a exporta direct pe pieţele europene. Înainte de adererea Irlandei la Uniunea Europeană, majoritatea importurilor şi exporturilor se desfăşurau prin Regatul Unit.
PIB-ul scăzut în anii 1980 - mulţi economişti spun că creşterea economică a Irlandei în anii 1990 era inevitabilă, fiind că pentru multe decenii, a avut o creştere destul de scăzută şi avea un PIB pe cap de locuitor destul de scăzut până în anii 1990. Din această cauză, Irlanda avea o forţa de muncă mai ieftină decât în alte părţi ale Europei de Vest, care încuraja investiţiile străine, datorită preţurilor competitive. Acest fapt a stimulat creşterea economică. Trebuie menţionat că, în ziua de astăzi, dupa ce Irlanda a devenit printre cele mai bogate ţări din lume, are printre cele mai scumpe forţe de muncă din lume, deşi rămâne atractivă pentru investiţii străine pentru muncitorii săi educaţi şi vorbitori de engleză.
Procentaj mare de vorbitori de engleză - Deşi irlandeza este limba naţională a Irlandei, limba engleză este cea mai vorbită limbă, limba maternă pentru aproape toată populaţia ţării. Acest fapt a dat un avantaj Irlandei în comparaţie cu alte ţări cu forţă de muncă ieftină, ca Portugalia sau Spania, fiindcă muncitorii irlandezi puteau să comunice mult mai eficient şi uşor, în engleză, cu clienţi din America de Nord.

[modifică] Consecinţe

În timpul Tigrului Celtic, Irlanda a fost transformată din una dintre cele mai sărace ţări din Europa de Vest în una dintre cele mai bogate. Astăzi, are al doilea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din Europa, şi printre cele mai ridicate niveluri de trai din lume.

Consecinţele principale ale Tigrului Celtic includ:

[modifică] Consecinţe economice

Veniturile medii ale populaţiei au crescut semnificativ, stimulând o creştere importantă în consum. A devenit ceva obişnuit să se vadă maşini scumpe şi haine de marcă în oraşele irlandeze.
Rata şomajului a căzut de la 18% în anii 1980 la doar 4,2% în 2005. Adică, Irlanda a trecut de la având printre cele mai ridicate rate a şomajului din Uniunea Europeană, la având cea mai scăzută rată din UE în 2005.
Inflaţia a crescut, de multe ori ajungând peste 5% în timpul Tigrului Celtic. Asta a cauzat preţurile în Irlanda să atingă niveluri nord-europene. Preţurile la mâncare au fost afectate cel mai tare - de multe ori, preţurile în magazinele en gros din Republica Irlandeză erau de două ori mai mari decât cele din Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit (şi nu a trecut printr-o perioadă de boom economic).
Datoria publică externă a scăzut dramatic, ajungând la doar 34% din PIB la sfârşitul anului 2001. Astăzi, rata datoriei externe a Irlandei este printre cele mai scăzute din Europa, fapt care a dat o şansă o creşterii cheltuelilor publice (guvernamentale) fără o creştere semnificativă a impozitelor.
Noua bunăstare a ţării a cauzat investiţii mari în infrastructură. Planul Naţional de Dezvoltare a reconstruit infrastructura de transport, incluzând şosele, şi s-au deschis diverse servicii noi de transport, ca şi Luas şi Tunelul Portuar Dublin. Autorităţile locale au modernizat peisajul urban, reparând străzile, renovând parcurile şi locurile publice, şi construind monumente noi ca şi Spire of Dublin.

[modifică] Consecinţe sociale şi culturale

Emigraţia din Irlanda spre alte ţări din Europa şi America de Nord a scăzut dramtic, Irlanda devenind în ultimii ani chiar destinaţie pentru emigranţi din toată lumea. Acest fapt a avut două efecte principale - în primul rând, populaţia Irlandei a început să crească din nou, după decenii de scădere, şi oraşele principale, mai ales Dublin, au devenit multiculturale.
Creşterea veniturilor a fost blamată din cauza creşterii infracţionalităţii, mai ales în rândul tinerilor. Legătură se zice că este între faptul că tinerii aveau mai multe putere de cumpărare, pe care o cheltuiau pe alcool, care la rândul său ducea la o creştere în rata infracţionalităţii
Cultura tradiţională irlandeză a fost "modernizată", fiind influenţată de idealele capitaliste americane adoptate în timpul Tigrului Celtic.
Irlanda a trecut printr-un proces de urbanizare, datorită faptului că mulţi tineri au plecat din zonele rurale să lucreze şi să trăiască în centre urbane, unde existau foarte multe oportunităţi de muncă din cauza creşterii economice.
Atitudinile sociale s-au schimbat destul de mult în timpul Tigrului Celtic. Irlandezii au devenit mai progresivi - divorţul şi homosexualitatea au fost legalizate în anii 1990, şi două femei au fost alese preşedinte. Republica Irlandeza a dezvoltat nu numai o economie modernă, dar a devenit şi un stat modern european în termeni de politică socială şi toleranţă.
Irlanda a devenit credibilă pe plan mondial, mai ales în domeniul cultural şi sportiv. Simboluri irlandeze moderne, precum Riverdance şi U2, au fost fondate în timpul Tigrului Celtic.
Deşi nu singurul motiv, prosperitatea economică a Republicii Irlandeze a avansat procesul de pace în Irlanda de Nord. O rată mai scăzută a şomajului şi sporirea numărului de transferuri de bunuri şi servicii între Republica Irlandeză şi Irlanda de Nord, au creat un mediu mai stabil. Semnarea Acordului de la Belfast în 1998 a stabilizat conflictul care a umbrit Irlanda din anii 1960.