Sofocle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sofocle (n. 500- d. 400 î.Chr.), este unul dintre cei mai proeminenţi reprezentanţi ai vieţii culturale în Grecia (Atena). Destinul lui Oedip si al neamului sãu ne este prezentat în tragediile „Oedip Rege”, „Oedip la Colonos” si „Antigona”, care, în totalitatea lor, alcãtuiesc o unitate.

[modifică] Tragediile lui Sofocle

Tragedia „Oedip Rege” începe cu freamãtul cetãţi Teba, care se afla în faţa unui chin: plantele, animalele si femeile erau sterile iar ciuma fãcea nenumãrate victime. Tebanii vin sã cearã ajutorul lui Oedip, regele Tebei, care i-a scãpat si de Sfinx, rãspunzând corect la ghicitoarea acestuia. Creon, fratele soţiei lui Oedip, este trimis la oracol sã afle de ce s-a abãtut aceastã nenorocire asupra Tebei. Oracolul motiveazã prin faptul cã moartea lui Laios, predecesorul lui Oedip, nu a fost ispãsitã. În scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios, Oedip cere sã fie întrebat Tiresias, bãtrânul profet orb. Tiresias îi spune lui Oedip cã el este ucigasul lui Laios. Crezând cã Tiresias si Creon au complotat împotriva lui, Oedip se ceartã cu ei. Apare Iocasta, soţia lui Oedip, care îi spune cã el nu putea sã-l fi omorât pe Laios, deoarece acestuia i-a fost prezis, de cãtre oracol, cã va muri de mâna fiului sãu.

Oedip începe sã fie nelinistit când aflã cã Laios a fost omorât de niste tâlhari în Phokis, locul în care se întâlnesc drumurile din Delfi si Daulis. Din încãierare a scãpat un singur slujitor, care a adus vestea morţii lui Laios în Teba, dupã care s-a retras ca pãstor în afara Tebei. Oedip îi explicã Iocastei cã el este fiul adoptiv al lui Polybos, regele Corint-ului si a reginei Merope, lucru care l-a aflat întâmplãtor la o petrecere. Auzind acestea el a cerut lãmuriri oracolului, care i-a prezis cã îsi va ucide tatãl, cã se va cãsãtori cu propria mamã si cã va procrea cu ea urmasi proscrisi. De aceea Oedip nu s-a mai întors în Corint. El îsi aminteste cã odatã a ucis un om într-o încãierare, locul faptei semãnând cu locul unde a murit Laios. Se naste bãnuiala cã Oedip l-ar fi ucis pe Laios, deci trebuie sã plãteascã pentru fapta sa.

Între timp Oedip aflã de la un sol cã tatãl sãu Polybos a murit în Corint. Solul îi spune lui Oedip cã el nu este fiul lui Polybos si al Meropei, ci el a fost adoptat de acestia când un slujitor l-a adus în Corint. El a fost gãsit cu picioarele sfredelite în munţi Kithario. Oedip cere sã fie adus acel slujitor, care se dovedeste a fi acelasi care aduse vestea morţii lui Laios. Iocasta insistã sã nu îsi mai caute pãrinţii, dar Oedip crezând cã este fiu de sclav se încãpãţâneazã si doreste sã afle adevãrul, indiferent care ar fi acesta. Este adus slujitorul care povesteste cã i-a predat solului din Corint un copil - Oedip - care provenea din cetatea Tebei, fiind fiul lui Laios si al Iocastei. Ei doreau ca copilul sã piarã, deoarece oracolul prezise cã acesta îsi va ucide pãrinţii.

Oedip îsi dã seama cã si-a omorât tatãl, Laios, si cã s-a cãsãtorit cu propria-i mamã, Iocasta. Este este anunţat cã Iocasta s-a sinucis prin spânzurare în camera ei. Oedip rupe streangul, ia agrafa care-i prindea vesmântul Iocastei si cu aceasta îsi scoate ochii, orbindu-se. El îl roagã pe Creon sã se ocupe de înmormântarea soţiei-mamã si sã aibã grijã de fiicele sale.

Oedip se autopedepseste pentru faptele sale, care de fapt au fost decise de cãtre zei.

Cea de-a doua tragedie din trilogia lui Sofocle este „Oedip la Colonos”. Bãtrân si orb, Oedip soseste la Colonos, fiind condus de fiica sa Antigona. Aflându-se într-o dumbravã sfiinţitã, le este cerut sã pãrãseascã Colonos-ul. Dar Oedip stie cã aici va muri si cere sã-l vadã pe Teseu, regele Atenei. Bãtrânilor din Colonos, care vin în faţa lui Oedip, le este mãrturisitã originea sa blestematã, acestia dorind apoi sã-l alunge pe Oedip. Antigona îi roagã sã-i lase sã rãmânã.

Apare Ismena, fiica mai micã a lui Oedip, care povesteste cã fraţii lor, Eteocle si Polinike, s-au luptat pentru tron. Polinike a fost alungat de cãtre Eteocle de pe treon si din ţarã. Polinike s-a dus la Argos pentru a cere aliaţi în vederea unui rãzboi împotriva Tebei. Ismena spune apoi cã va sosi Creon pentru a-l supune pe Oedip puterii tebanilor. Oedip nutreste sentimente de urã faţã de Creon si de fii sãi care nu l-au sprijinit când a fost alungat din Teba.

Apare Teseu care îi acordã lui Oedip gãzduirea în ţara sa. Creon încearcã sã-l convingã pe Oedip sã se întoarcã la Teba, stiind cã într-un eventual rãzboi între Teba si Atena, va învinge partea care se va afla în posesia corpului lui Oedip. Dar Creon îi aminteste lui Oedip cã el nu poate fi înmormântat în cetate ci numai în afara ei. Oedip îl refuzã pe Creon. Acesta o rãpeste pe Ismena, dar ea este eliberatã de oamenii lui Teseu. Apare Polinike care îi cere binecuvântarea în vederea victoriei în lupta contra Tebei. Oedip îl refuzã si pe el, stiind cã Polinike nu va cuceri niciodatã Teba, iar fraţii se vor omorâ unul pe celãlalt în luptã.

Oedip îl conduce pe Teseu la locul morţii sale, loc ce va trebui pãstrat secret de cãtre Teseu, cãci numai asa Oedip poate ocroti Atena. Oedip nu a murit de moarte naturalã; un zeu l-a rãpit sau pãmântul s-a deschis pentru a-l primi si a-l elibera de toate suferinţele. Teseu promite Antigonei si Ismenei cã va fi alãturi de ele pentru totdeauna dupã care cele douã surori se întorc la Teba pentru a împiedica moartea fraţilor.

Ultima tragedie din aceastã trilogie este „Antigona”. Acţiunea începe dimineaţa, dupã lupta pentru Teba. Trupele din Argos au fugit dupã ce au fost înfrânte. Polinike si Eteocle s-au omorât unul pe celãlalt în luptã. Antigona aflã cã Creon, care conduce în prezent Teba, a interzis înmormântarea lui Polinike.

Antigona este prinsã încercând sã-l înmormânteze pe Polinike, iar Creon decide sã o pedepseascã. Ismena îi aminteste cã el a logodit-o pe Antigona cu Hemon, fiul sãu. Hemon îl ameninţã pe Creon cã dacã Antigona trebuie sã moarã, va exista încã un mort. Creon o scuteste pe Ismena de pedeapsã, crezând-o la început complice, iar pe Antigona nu o ucide ci o închide într-un mormânt sãpat în stâncã.

Apare Tiresias, bãtrânul profet orb, care a aflat cã din cauza evenimentelor din Teba, zeii nu mai primesc jertfele. Atunci, Creon decide sã-l înmormânteze pe Polinike si sã o elibereze pe Antigona. Dar este prea târziu, pentru cã Antigona s-a sinucis prin spânzurare. Hemon vãzând acestea a îndreptat sabia spre sine, si a murit îmbrãţisând cadavrul logodnicei sale. Când Euridice, soţia lui Creon, aude acestea, ea se sinucide cu un pumnal.

Creon deplânge dubla pierdere, el dorindu-si moartea.