Plutarh

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Plutarch - Gravură în cupru de Johann Rudolf Holzhalb

Plutarh (în unele lucrări Plutarch; în limba greacă veche Πλουταρχος Ploutarkhos, numit de romani Mestrius Plutarchus), născut la Cheroneia/Beotia în jurul anului 46 p.Chr. şi mort în aceeaşi localitate în anul 125 p.Chr., a fost un scriitor şi moralist de origine greacă, cunoscut mai ales prin scrierile sale biografice şi filosofice. A fost unul din principalii reprezentanţi ai aticismului în literatura greacă.

[modifică] Biografie

Născut într-o familie notabilă din Beotia, studiază la Atena retorica, filosofia şi ştiinţele vremii sale, avându-l ca maestru pe Ammonios Sakkas, frecventează "Stoa", precum şi "Academia platoniciană". Vizitează de mai multe ori Roma, unde predă Filosofia morală. Obţine cetăţenia romană şi adoptă numele de familie Mestrius, în semn de omagiu adus prietenului său M. Mestrius Florus. Autorităţile imperiale romane îl numesc procurator al provinciei Achaia din Grecia. Mai târziu devine preot la templul lui Apollo din Delphi. Plutarch era foarte cultivat, avea cunoştinţe enciclopedice, fiind foarte preţuit în cercurile hellenistice. Ultima parte a vieţii o petrece la Cheroneia, unde scrie principalele sale opere în dialect atic, bazate în mare parte pe manuscrisele prelegerilor sale.

[modifică] Opera

Operele sale au fost reunite în 1296 de către Maximos Planudes în două culegeri:

"Moralia" ("Scrieri morale"), alcătuite din eseuri şi dialoguri, au ca tematică comentarii literare, estetice şi pedagogice, dezbateri cu privire la probleme religioase şi mitologice (printre altele reprezentarea lui Osiris în mitologia egipteană). Unele texte au conţinut filosofic, în care Plutarch se relevă ca adept al platonismul în opoziţie cu stoicismul şi epicureismul. "Moralia" mai cuprind nouă cărţi întitulate Συμποσιακα τον ηπτα σοφον (Symposiaca ton hepta sophon - "Banchetul celor şapte înţelepţi"), un text dialogat asupra învăţăturilor celor şapte legendari înţelepţi ai Greciei antice.

"Vieţile paralele ale oamenilor iluştri" (Βίοι Παράλληλοι - Bioi Parállêloi), cea mai cunoscută şi citită operă a lui Plutarch, cuprinde 50 de biografii, dintre care 46 sub formă de pereche, comparându-se un grec cu un roman, de exemplu Theseu - Romulus, Alexandru cel Mare - Caesar, Demosthene - Cicero, Licurg - Numa Pompilius. La sfârşitul fiecărei perechi există un scurt comentariu comparativ (συνκρισις - synkrisis) asupra celor două persoane. Biografii separate sunt cea a Marelui Rege persan Artaxerxes II, a lui Arat din Sikyon şi ale împăraţilor romani de la Augustus la Vitellius. "Vieţile paralele" sunt interesante nu numai din punct de vedere istorico-cultural, ci relatează şi anecdote, citate, prin care sunt caracterizate personalităţile respective. Au servit ca model scriitorului francez Michel Montaigne pentru opera sa "Essais" şi ca sursă de inspiraţie pentru subiectele din unele tragedii ale lui Shakespeare.

[modifică] Bibliografie

Judith Mossman (Edit.): Plutarch and His Intellectual World. Duckworth, Londra 1997
Jean Sirinelli: Plutarque. Fayard, Paris 2000
Timothy E. Duff: Plutarch's "Lives": exploring virtue and vice. Oxford 2002