Paleolitic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau paleolitic: palaios = vechi şi lithos = piatră (cuvinte greceşti), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproxi­mativ între 1.000.000 şi 10.000/8000 î. Chr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciaţiunilor din perioada cuaternară, când în structura geo-morfologică a pământului au loc schimbări impor­tante, valabile şi pentru lumea vegetală şi animală.
Răcirea climei a determinat cele mai importante glaciaţii din istoria pământului, cunoscute îndeosebi datorită cercetărilor din munţii Alpi sub denumirea:

• glaciaţia Günz, circa 1.200.000-700.000 ani;
• glaciaţia Mindel, circa 650.000-350.000 ani;
• glaciaţia Riss,circa 300.000-120.000 ani;
• glaciaţia Würn, circa 80.000-15.000 ani.

La rândul lor, aceste patru glaciaţii au fost separate între ele prin trei faze interglaciare de retragere a gheţarilor, caracterizate printr-o climă mai caldă. Cercetări mai recente au dovedit existenţa unor glaciaţii noi: Biber, Donau, precum şi a unor stadii de retragere şi înaintare a gheţarilor în cadrul glaciaţiunilor cunoscute mai de mult. Arheologic, acestor glaciaţii le corespund în timp mai multe faze de cultură materială, grupate pe baza elementelor specifice vieţii materiale în trei perioade: paleoliticul inferior, paleoliticul mijlociu şi superior.

Cuprins 1 Economia 2 Relaţii sociale 3 Viaţa spirituală 4 Arta

[modifică] Economia

Caracteristica epocii paleolitice este totala dependenţă a hominizilor de natură. Comunităţile umane se hrăneau cu ceea ce le oferea natura: plante, muguri, alge marine, fructe, rădăcini, seminţe, bulbi, ciuperci, melci, insecte, ouă, şopârle, peşti şi alte animale mici. Deci, economia avea un caracter „prădalnic“. Sursa principală de alimentaţie o oferea vânătoarea realizată în colectiv. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare şi cules: unelte rudimentare din aşchii şi bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru cioplit, tăiat şi răzuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei până în sud-vestul Asiei şi Sudul Africii). Aceste unelte evoluează către „toporaşele de mână” în forma sâmburelui de migdală, lucrate prin lovituri date pe ambele feţe (Africa de Nord, zona centrală şi de răsărit).
Apare folosirea focului, schimbându-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modificări şi în structura anatomică.
În paleoliticul mijlociu, Neanderthalul folosea arme de silex, răzuitoare (racloare) pentru curăţarea pieilor de animale şi cojitul lem­nului, vârfuri din silex pentru împuns şi tăiat, folosite probabil şi ca vârfuri de lance pentru vânătoare, vârfuri bicefale, mai reduse nu­meric: burine şi gratoare întrebuinţate pentru râcâit şi tăiat.
În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaţilor, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului.
În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuţite, străpungătoare, răzuitoare şi dălţi lucrate prin tehnica aşchierii, având ambele margini ascuţite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de silex pentru suliţe de aruncat, sau pentru săgeţile lansate cu propul-sorul. Apare tehnica prelucrării osului, fildeşului şi cornului (pentru suliţe, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vânătoarea se realiza şi cu ajutorul ar-cului (descoperiri în nordul Europei).
Aşezări şi locuinţe. La început, strămoşii oamenilor trăiau în aşezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească şi în peşteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-şi construiască colibe prevăzute chiar şi cu vetre, spaţiu pentru dormit, activităţi domestice sau evacuare. Se constată o creştere a densităţii şi o oare­care stabilitate într-un anumit loc. În aceeaşi vreme, în continuare, erau folosite şi adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendinţa de concentrare a grupurilor umane şi de revenire periodică în acelaşi loc.

[modifică] Relaţii sociale

Pentru paleoliticul inferior, dovezile arheologice care pot aduce elemente în această problemă sunt sărace. Desigur, o societate bazată economic pe cules, pescuit şi vână-toare cu ajutorul unor arme şi unelte primitive, în strânsă legătură cu o muncă puţin productivă, avea un caracter egalitar, bazat pe solida-ritatea grupurilor sociale. În paleoliticul superior, femeia obţine în cadrul societăţii o pozi-ţie deosebită (dovadă: descoperirea unor figurine antropomorfe şi a unor înmormântări cu ocru roşu, precum şi a unor morminte cu podoabe ce au aparţinut unor femei).

[modifică] Viaţa spirituală

Din paleoliticul mijlociu există dovezi mate­riale privind grija faţă de cei morţi: depuneri rituale, dar concomitent se practicau şi unele sacrificii rituale umane. Alături de cel înmor­mântat se depuneau ofrande: unelte din piatră, dinţi de ren sau de cerb, coarne de capră de munte. Corpul era presărat cu ocru roşu.

[modifică] Arta

Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, repro­ducerea artistică a activităţii productive, a omului primitiv. Există reprezentări fantastice despre om şi realitatea înconjurătoare (magia, totemismul ş.a.). Arta plastică se manifestă prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografică largă: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argilă, piatră, os sau fildeş cu o semnificaţie şi funcţie magică.

În paleoliticul superior se remarcă pictura şi gravura rupestră (sudul Franţei, nordul, estul şi sudul peninsulei Iberice, regiunea Saharei, munţii Tassili). Sunt redate figuri de animale în mişcare (urs, bizon, cal, cerb, ţap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar figuri umane; mai rar apar păsări, iar plante deloc. Arta paleoliticului superior avea o funcţie preponderent magică - La Ferrasse, Niaux, Lascaux (Franţa), Altamira (Spania) ş.a.