Nikolai Ivanovici Buharin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nikolai Ivanovici Buharin (în limba rusă: Николай Иванович Бухарин), (9 octombrie (stil nou)/27 septembrie (stil vechi) 1888 – 13 martie 1938) a fost un intelectual şi revoluţionar bolşevic, iar mai târziu, un important politician sovietic.
Buharin s-a născut la Moscova în familia unor învăţători. Viaţa lui politică a început la şaisprezece ani când, împreună cu prietenul său Ilia Ehrenburg, a participat la acţiuni studenţeşti în Universitatea din Moscova pentru sprijinirea Revoluţiei ruse din 1905.
El a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia în 1906, devenind membru al facţiunii bolşevice. Împreună cu Grigori Sokolnikov, a organizat la Moscova, în 1907, Conferinţa naţională a tineretului, care a fost considerată mai târziu actul de naştere al Komsomolului.
La 20 de ani, a devenit membru al Comitetului de partid al oraşului Moscova. Acest comitet era însă puternic infiltrat de agenţi ai poliţiei secrete ţariuste, Ohrana. Buharin, datorită poziţiei lui importante în partid, a început să fie urmărit îndeaproape. În această perioadă, Buharin s-a apropiat mult de N. Osinskii, Vladimir Mihailovici Smirnov şi Nadejda Mihailovna Lukina, sora lui Nikolai Lukin, femeia care avea să-i devină soţie. Cei doi s-au căsătorit la scurtă vreme după ce Buharin a scăpat din exil.
În 1911, după o scurtă întemniţare, Buharin a fost exilat la Onega, în Arhangelsk, dar a evadat şi la scurtă vreme a ajuns în Hanovra. Pe toată durata exilului el şi-a continuat studiile, devenind unul dintre teoreticienii de frunte ai bolşevicilor. A început să fie interesat şi de teoriile economice nemarxiste, precum erau acelea ale lui Alexandr Bogdanov, care se îndepărtau de la linia bolşevică.
Pe vremea când a fost în exil, Buharin a scris mai multe cărţi şi a editat ziarul Novi Mir (Lumea Nouă) împreună cu Lev Troţki şi Alexandra Kollontai. În timpul primului război mondial, el a scris o broşură despre imperialism din care, mai târziu, Vladimir Ilici Lenin a extras câteva idei pe care le-a dezvoltat în lucrarea mai cunoscută Imperialismul—cel mai înalt stadiu de dezvoltare al capitalismului. După întoarcerea în Rusia, Buharin a devenit unul dintre cei mai importanţi bolşevici din Moscova şi a fost ales în Comitetul Central. După victoria Revoluţiei din Octombrie e a devenit şi editor al Pravda.
Buharin a condus opoziţia comuniştilor de stânga faţă de Tratattul de la Brest-Litovsk, cerând continuarea efortului de război şi transformarea lui în scânteia care avea să aprindă revoluţia proletară mondială. În 1921, el şi-a schimbat poziţia şi a acceptat politica lui Lenin, fiind iniţiatorul şi susţinătorul Noii Politici Economice (NEP). Unii istorici consideră că Lenin a avut dreptate în testamentul său când a remarcat că Buharin nu a înţeles niciodată pe de-a întregul marxismul şi dialectica. După moartea lui Lenin, Buharin a devenit membru plin al Biroului Politic al CC al PCUS în 1924 şi preşedinte al Internaţionalei Comuniste (Comintern) în 1926.
După 1923, Buharin, perceput la cea vreme ca şef al aripii de dreapta a partidului, a devenit un aliat al centriştilor din partid şi al lui Stalin, alături de care a făcut parte din grupul conducător al partidului, după ce Stalin a rupt alianţa cu Kamenev şi Zinoviev. Buharin a fost cel care a dezvoltat teoria "Socialismul într-o singură ţară". Socialismul, (în teoria marxistă acesta era considerată prima etapă de dezvoltare a comunismului), poate să se dezvolte într-o singură ţară, chiar una aşa slab dezvoltată precum era Rusia. Această nouă teorie afirma că nu mai trebuia încurajată revoluţia în statele capitaliste, atâta vreme cât Rusia putea şi avea să ajungă în socialism de una singură. Această teorie avea să devină semnul distinctiv al stalinismului mult după moartea lui Buharin.
Când Buharin s-a opus colectivizării agriculturii, Stalin i-a atacat vederile economice şi politice şi l-a forţat să renunţe la ele. Ca urmare, Buharin şi-a pierdut poziţia în Comintern în aprilie 1929 şi a fost exclus din Biroul politic în noiembria acelaşi an. Aliaţii din afara Rusiei ai lui Buharin, conduşi Jay Lovestone din Partidul Comunist din SUA, au fost de asemenea excluşi din Comintern. Ei au format o alianţă internaţională numită Opoziţia de Dreapta, conform termenului rusesc care îi definea pe Buharin şi susţinătorii lui.
Buharin a fost reabilitat de Stalin şi l-a numit editor al Izvestia în 1934, dar a fost arestat în 1937 pentru "conspitaţie pentru răsturnarea statului sovietic". A fost judecat în martie 1938 în lotul celor din Procesul celor 21 în timpul Marii Epurări şi a fost executat prin împuşcare de NKDV.
Buharin a fost reabilitat în mod oficial în 1988 pe vremea perestrocii lui Mihail Gorbaciov.
Vezi de asemenea: Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
