Johann Gottlieb Fichte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Johann Gottlieb Fichte (19 mai, 1762 - 27 ianuarie, 1814) a fost filosof german, cunoscut ca părinte al idealismului german şi ca urmaş al lui Kant
S-a născut în 1762 la Rammenau într-o familie de ţesători. Un om înstărit a remarcat extraordinara inteligenţă nativă a băieţelului care păştea gâştele pe islaz şi l-a trimis la studii. Fichte a studiat teologia la Jena şi Leipzig. În 1794 a fost numit profesor de filozofie la Universitatea din Jena. Într-o vreme în care era foarte strâmtorat cu banii, l-a vizitat pe Kant la Königsberg, pentru a solicita un împrumut şi pentru a primi sfaturi în privinţa filosofiei. Nu s-a ales decât cu sfaturi, însă vizita a fost, până la urmă, norocoasă. Prima scriere fichteană importantă, Versuch einer Kritik aller Offenbarung, a apărut fără numele autorului pe copertă.
Recenzenţii au crezut că este o lucrare a lui Kant şi au lăudat-o din belşug. Fichte a devenit celebru peste noapte în clipa în care s-a aflat că este autorul cărţii cu pricina. A fost una dintre cele mai spectaculoase acţiuni de manipulare a comunităţii ştiinţifice din istoria culturii. Un debutant genial i-a transformat pe Kant şi pe cerberii filosofiei oficiale în agenţii lui publicitari. Opiniile sale politice şi religioase nonconformiste i-au creat lui Fichte numeroşi inamici în rândurile puterii. Aceşti inamici au încercat în 1799 să-l elimine din viaţa publică, înscenând o acţiune de dezinformare în doi timpi a opiniei publice.
Mai întâi ei au lansat zvonul că Fichte este autorul unei scrieri anonime în care era atacat creştinismul, apoi l-au acuzat de ateism. Operaţiunea nu a reuşit. Fichte a continuat să-şi ţină imperturbabil cursurile private în Berlinul ocupat de trupele lui Napoleon, ba mai mult, tematica lor a fost adaptată la împrejurări. Din aceste cursuri a ieşit scrierea Reden an die deutsche Nation, în care autorul încercă să trezească sentimentele patriotice ale germanilor.
Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat în ierarhia academică îndeplinind pentru puţină vreme, succesiv, funcţiile de decan al Facultăţii de filosofie şi rector al Universităţii (a fost primul rector ales de corpul profesoral).
S-a stins din viaţă în 1814, răpus de tifos.
[modifică] Principalele scrieri
- Versuch einer Kritik aller Offenbarung (Încercare de critică a oricărei revelaţii, 1792)
- Wissenschaftslehre (Doctrina ştiintei, 1794)
- Sittenlehre (Etica, 1798)
- Die Bestimmung des Menschen (Menirea omului, 1800)
- Reden an die deutsche Nation (Cuvântări către naţiunea germană, 1808)
