Gips
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Gips | |
 Gips Trandafir de nisip |
|
| Formua chimică | CaSO4 • 2 H2O |
| Sistem de cristalizare | monoclinic |
| Clasa cristalului | 2/m |
| Culoare | incolor, alb |
| Urma | albă |
| Duritate pe scara Mohs | 1,5 - 2 |
| Densitate | 2,3 g/cm³ |
| Luciu | sticlos şi mătăsos |
| Opacitatet | transparent până la opac |
| Spărtură | sidefiu |
| Clivaj | perfect |
| Habitus | prismatic, tabular |
| Suprafaţa cristalului | ___ |
| Cristale gemene | Formă de Coadă de rândunică |
| Optică | |
| Refracţie | na = 1.519 - 1.521,
nb = 1.522 - 1.526, nc = 1.529 - 1.531 |
| Refracţie dublă | ___ |
| Pleochroismus | ___ |
| Deviaţie optică | cu două axe (+) |
| Unghiul de dispersie a axei optice |
2vz ~ 58° |
| alte proprietăţi | |
| proprietăţi chimice | ___ |
| Conductibilitate termică | bună |
| Minerale asemănătoare | ___ |
| Radioaktivitate | nu este radioactiv |
| Magnetism | nu are |
| caractere speciale | ___ |
Gipsul este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, până la alb, având formula chimică:
CaSO4 • 2 H2O, fiind un sulfat de calciu.
Roca cu conţinut ridicat în gips este la fel denumit ca gips. Ghipsul este greu solubil în apă, mineralul are o duritate mică (2), cristalizează în sistemul monoclinic, lasă o "urmă" albă.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici
Prin încălzire pierde apa de cristalizare formându-se un "hemyhidrat" numit Bassanit cu formula chimică: CaSO4 • ½ H2O.
Prin pierdere în continuare a apei de cristalizare se formează Anhydrit (CaSO4).
[modifică] Răspândire în natură
Apare sub ambele forme ca formă masivă şi cristalină, cu cristale mici incolore, de culoare albă, galbenă, roşie sau cenuşie Alabaster putând apare şi sub o formă fibroasă gips fibros sau Atlasspat, sau cristale transparente Selenit întâlnit în Chihuahua Mexic cristalele fiind uriaşe atingând 15 m lungime.
Ghipsul se formează prin cristalizarea soluţiilor supra saturate de "sulfat de calciu" din apa de mare, sau în roci vulcanice prin combinarea acidului sulfuric cu rocile calcaroase.
Zăcăminte mai importante de ghips sunt în Mexic, Algeria, Spania, Germania exploatat frecvent prin minerit unde se apare azi tot mai frecvent ca "ghips fumuriu".
[modifică] Varietăţi
- α-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) se formează într-o cavitate (autoclav) inchisă.
- β-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) prin ardere amestecat cu apă în atmosferă.
- Anhydrit III (CaSO4 • 0,x H2O) formarea lui la temperaturi până la 300 °C.
- Anhydrit IIs (CaSO4) formare la temperaturi între 300 - 500 °C
- Anhydrit IIu (CaSO4) formare la temperaturi între 500 - 700 °C
- Anhydrit I (CaSO4) formare la temperaturi de 1180 °C.
[modifică] Utilizare
Ghipsul prin ardere pierde apa de cristalizare, pulberea obţinută absoarbe din nou apă solidificându-se. Această proprietate este folosită în industria de construcţii.
Creta folosită în şcoli provine la fel din ghips. În medicină este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de ghips , sau în stomatologie ca mulaj. În arheologie, paleontologie, sau în artă ca statui din ghips curat sau în amestec cu alte minerale.
[modifică] Istoric
Încă din antichtate este ghipsul folosit în construcţii, ca ornamente a clădirilor, sau ca motar.
