Pirită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pirită

Pirită este un mineral având Formula chmică FeS₂ - Clasa = Sulfide - Sistem de cristalizare = disdodekaedric, $2/m\bar{3}$ - Culoare = de aramă- auriu gălbui - Urma = verde - albăstrui negru - Duritate scara Mohs = 6 - 6,5 - Densitate = 4,95 - 5,2 - Luciu= metalic - Transparenţa= opac - Spărtură= sidefie, sfărămicois - Clivajul = {001} unclar - Habitus= cristale cubice, z.T. octogonice şi dodecaedrice - Cristale gemene= frecvenţă [001] - Fiind opac nu se poate vorbi de proprietăţi optice - Punct de topire= 742 °C - Reactivitate= Pirita se dizolvă în acid azotic - Nu este radioactiv - Magnetism pozitiv la încălzire.

Anionul din pirită este un ion disulfit S₂²⁻ la care structura este asemănătoare peroxidelor, sinonimul piritei fiind peroxid de sulf, cristalele fiind idiomorphe nefiind complet dezvoltate apărând sub forme de cuburi sau cristale penta şi dodecaedrice.
Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei Katzengold (aurul pisicii) denumirea provine de fapt de la cuvântul Ketzer (eretic), în comparaţie cu aurul pirita este mai plastică şi mai dură.

[modifică] Răspândire

Este unul dintre sulfidmineralele cele mai răspândite, fiind întâlnit în rocile magmatice şi metamorfice bogate în magneziu şi fier (roci de culoare închisă), roci hidrotermale şi roci sedimentare sau regiuni carbonifere (pirita framboidală).
Pirita de la suprafaţă fiind supus fenomenelor de oxidare, după mai multe forme de trecere ajunge în stare de hidroxid de fier limonit.

[modifică] Utilizare

Din punct de vedere economic este important pentru obţinerea acidului sulfuric, fierului şi cuprului, sau ocazional la obţinerea aurului.
Zăcămintele de cărbuni bruni ce conţin pirită. prin ardere se eliberează bioxidul de sulf (SO₂) care prin dizolvare în apa din atmosferă se formează (acid sulfuric) ploi acide, care poluează mediul înconjurător.
Un alt fenomen i-a naştere în straturile de roci cu pirită, mineralul prin oxidare cu nitraţi se eliberează azot, întrucât în apă potabilă este admis nitrat numai 50 mg/litru, pe când sulfaţii sunt admişi într-o canitate mult mai mare de 240 mg/litru de apă, cu ajutorul piritei se produce denitrificarea apei.

[modifică] Istoric

Numele piritei provine din limba greacă πυρ pyr = foc cu ajutorul unui amnar (de cremene) se desprind aşchii dintr-o bucată de pirită, care se aprind şi ard:
$\mathrm{2\ FeS_2 + 5\ O_2 \longrightarrow 2\ FeO + 4\ SO_2}$
această proprietate a mineralului a fost folosit în antichitate la aprinderea focului.