Gabriela Mistral
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Medievală |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
Gabriela Mistral (n.7 aprilie 1889, Vicuña, - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul Lucilei Godoy y Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"pentru poezia ei, care, inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane".
[modifică] Viaţa în afara literaturii
Lucila se naşte într-o familie foarte săracă în orăşelul Vicuña, petrecându-şi copilăria la ţară (tatăl ei şi-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) şi absolvind tot aici şcoala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcţionează ca învăţătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite şcoli elementare şi licee din Chile.
În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învăţământului din Mexic. În acelaşi an călătoreşte în SUA. După 1926 ocupă diferite funcţii care o ţin departe de patrie: reprezentantă a ţării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Naţiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).
Bolnavă de cancer si celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957. În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.
[modifică] Viaţa literară
Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câştigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalităţile literaturii sud-americane, printre care şi Ruben Dario. Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frederic Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, îşi intitulează prmul volum de versuri Sonetele morţii.
[modifică] Principalele opere
- "Sonetele morţii" ("Sonetos de la muerte", 1914)
- "Dezolare" ("Desolacion", 1922)
- "Duioşie" ("Ternura", 1924)
- "Limba lui Marti" ("La langua de Marti", 1934)
- "Mesaj către Pablo Neruda" ("Recado sobre Pablo Neruda", 1936)
- "Aşchie" ("Tala", 1938)
- "Cramă" ("Lagar", 1954)
[modifică] Legături externe
- en Biografie
| Predecesor: Johannes Vilhelm Jensen |
Premiul Nobel pentru literatură 1945 |
Succesor: Hermann Hesse |
