Amaterasu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Amaterasu(天照), Amaterasu-ō-mi-kami (天照大神 or 天照大御神) sau Ōhiru-menomuchi-no-kami (大日孁貴神) este în mitologia japoneză zeiţa soarelui, şi poate cea mai importantă zeitate (神, kami) şintoistă. Ea a fost născută din ochiul stâng al zeului Izanagi în timp ce acesta se purifica într-un râu şi a devenit stăpâna Paradisului (Takamagahara). În trecut se considera că Familia Imperială a Japoniei şi împăratul erau descendenţi pe linie dreaptă ai zeiţei.

[modifică] Povestea zeiţei Amaterasu

Amaterasu este descrisă în Kojiki ca fiind zeiţa soarelui născută din ochiul lui Izanagi, care de asemenea l-a adus pe lume şi pe Susanoo, zeul furtunii. În Kojiki se spune despre ea că este zeitatea din care emană întreaga lumină şi este asociată cu soarele datorită cordialităţii şi compasiunii sale faţă de oamenii care o venerau. Cu alte cuvinte zeiţa este o interpretare a luminii şi a căldurii, văzute ca un simbol al iubirii şi al purităţii. Zeiţa se află asftel în opoziţie cu fratele ei, Susanoo, personificare a brutalităţii şi a violenţei. Un mit japonez descrie cum, odată, Amaterasu, supărată de comportamentul fratelui ei, s-a refugiat într-o peşteră, Amano-Iwato (Peştera Soarelui). Ea a ascuns toată lumina care emana din trupul ei, învăluind lumea în întuneric.

Conform mitului, Susanoo urma să fie trimis în lumea morţilor alături de Izanami, de către tatăl său, Izanagi. Însă Susanoo era înspăimântat de ce va vedea acolo şi totodată invidios că Amaterasu avea parte de toate minunăţiile raiului. De aceea, zeul a plecat spre Takamagahara, sub pretextul că vrea să-şi ia rămas bun. Văzându-l că vine, zeiţa soarelui, cunoscându-l foarte bine, a pus în preajmă o tolbă cu săgeţi şi luat un arc pentru a-şi asigura protecţia. Amaterasu i-a ieşit în întâmpinare fratelui ei şi a aflat că el vrea doar să-şi ia rămas bun. Zeiţa a cerut atunci o dovadă pentru bunele lui intenţii. Susanoo a propus să creeze copii divini care să conducă cu înţelepciune lumea. Amaterasu a fost de acord, a luat sabia fratelui ei, a rupt-o în bucăţi şi a transformat-o în trei zeiţe, care erau mai frumoase ca orice alte zeiţe din lume, în afară de Amaterasu. Susanoo i-a cerut atunci surorii sale cele cinci bijuterii pe care le avea la gât, şi după ce le-a spart cu dinţii a suflat o ceaţă luminoasă din care s-au născut cinci divinităţi masculine, mai puternice decât oricine, cu excepţia zeului furtunii.

Când Susanoo, mulţumit de creaţia lui, şi-a proclamat omnipotenţa, Amaterasu i-a amintit că cei cinci zei au fost născuţi din colierul ei. Nervos că nu este apreciat, Susanoo devine dintr-odată violent şi îşi pierde controlul. El a dat drumul ploilor şi vântului, pe care le avea sub comandă, a distrus lanurile de orez pe care Amaterasu le îngrijise cu atâta grijă. Zeiţa soarelui se aştepta la aşa ceva şi nu a intervenit, gândindu-se că aceasta este firea fratelui său. Din păcate, însăşi răbdarea zeiţei l-a întărâtat şi mai tare pe Susanoo. Zeul voia să o atragă şi pe Amaterasu în această luptă, însă ea rămânea distantă, superioară lui.

Într-o zi, Amaterasu şi prietenele ei ţeseau în camera sacră a zeiţei haine pentru zei, când a venit Susanoo, hotărât să-i dea un ultim mesaj surorii lui. El a luat unul din caii zeiţei (animale sacre pentru ea), l-a jupuit şi l-a ucis, apoi a făcut o gaură în acoperiş şi a aruncat în cercul de femei ţesătoare. Pe şaua calului a scris "Lucrurile nu sunt întotdeauna atât de negre şi albe precum par". Această întâmplare înfricoşătoare a făcut-o pe una din cele mai vechi prietene ale lui Amaterasu să moară la picioarele zeiţei. Amaterasu a fost atât de speriată încât a fugit din palatul ei. A găsit o peşteră într-un colţ liniştit al raiului, s-a refugiat în ea şi a acoperit intrarea cu un bolovan. Lumea a fost adâncită în beznă. Cosiderându-se învinsă în lupta spirituală contra fratelui ei, Amaterasu a stat o perioadă destul de lungă în peşteră. Între timp recoltele oamenilor s-au veştejit fără lumina soarelui, iar oamenii, lipsiţi de speranţa de a o mai vedea din nou pe zeiţă, au început să moară.

Conform mitului, Susanoo urma să fie trimis în lumea morţilor alături de Izanami, de către tatăl său, Izanagi. Însă Susanoo era înspăimântat de ce va vedea acolo şi totodată invidios că Amaterasu avea parte de toate minunăţiile raiului. De aceea, zeul a plecat spre Takamagahara, sub pretextul că vrea să-şi ia rămas bun. Văzându-l că vine, zeiţa soarelui, cunoscându-l foarte bine, a pus în preajmă o tolbă cu săgeţi şi luat un arc pentru a-şi asigura protecţia. Amaterasu i-a ieşit în întâmpinare fratelui ei şi a aflat că el vrea doar să-şi ia rămas bun. Zeiţa a cerut atunci o dovadă pentru bunele lui intenţii. Susanoo a propus să creeze copii divini care să conducă cu înţelepciune lumea. Amaterasu a fost de acord, a luat sabia fratelui ei, a rupt-o în bucăţi şi a transformat-o în trei zeiţe, care erau mai frumoase ca orice alte zeiţe din lume, în afară de Amaterasu. Susanoo i-a cerut atunci surorii sale cele cinci bijuterii pe care le avea la gât, şi după ce le-a spart cu dinţii a suflat o ceaţă luminoasă din care s-au născut cinci divinităţi masculine, mai puternice decât oricine, cu excepţia zeului furtunii.

Când Susanoo, mulţumit de creaţia lui, şi-a proclamat omnipotenţa, Amaterasu i-a amintit că cei cinci zei au fost născuţi din colierul ei. Nervos că nu este apreciat, Susanoo devine dintr-odată violent şi îşi pierde controlul. El a dat drumul ploilor şi vântului, pe care le avea sub comandă, a distrus lanurile de orez pe care Amaterasu le îngrijise cu atâta grijă. Zeiţa soarelui se aştepta la aşa ceva şi nu a intervenit, gândindu-se că aceasta este firea fratelui său. Din păcate, însăşi răbdarea zeiţei l-a întărâtat şi mai tare pe Susanoo. Zeul voia să o atragă şi pe Amaterasu în această luptă, însă ea rămânea distantă, superioară lui.

Într-o zi, Amaterasu şi prietenele ei ţeseau în camera sacră a zeiţei haine pentru zei, când a venit Susanoo, hotărât să-i dea un ultim mesaj surorii lui. El a luat unul din caii zeiţei (animale sacre pentru ea), l-a jupuit şi l-a ucis, apoi a făcut o gaură în acoperiş şi a aruncat în cercul de femei ţesătoare. Pe şaua calului a scris "Lucrurile nu sunt întotdeauna atât de negre şi albe precum par". Această întâmplare înfricoşătoare a făcut-o pe una din cele mai vechi prietene ale lui Amaterasu să moară la picioarele zeiţei. Amaterasu a fost atât de speriată încât a fugit din palatul ei. A găsit o peşteră într-un colţ liniştit al raiului, s-a refugiat în ea şi a acoperit intrarea cu un bolovan.

Văzând această situaţie, ceilalţi zei s-au adunat şi au plănuit să o scoată pe zeiţă afară. Nici unul din ei nu a reuşit să o convingă. Atunci ,zeiţei bucuruei, Ama-no-Uzume i-a venit o idee. A agăţat o oglindă de bronz într-un copac de la intrarea în peşteră. Apoi s-a dezbrăcat de haine şi s-a acoperit cu frunze de bambus şi flori. A răsturant o cadă şi a început să danseze pe ea, lovind-o cu picioarele. Zeii au fost impresionaţi de dansul ei erotic şi au început să o aclame. Auzind zgomotul de afară, Amterasu a devenit curioasă şi vrut să vadă ce se întâmplă. Zeul forţei s-a ascuns la intrarea în peşteră, cu gândul să o tragă afară pe Amaterasu, dacă aceasta apărea. Nu a mai fost însă nevoie de el, deoarece zeiţa, scoţând capul afară din peşteră a fost orbită de reflexia ei luminoasă în oglinda de bronz şi, pentru moment a uitat de frică şi durere.

Amaterasu s-a privit pentru prima oară în viaţa ei în oglindă. De atunci, ea a hotărât să atârne oglinzi la intrarea în templele ei, astfel încât oricine ar fi trecut în dreptul lor, să se uite adânc în ele.

Mai târziu Amaterasu îl trimite pe nepotul ei Ninigi-no-Mikoto să aducă pacea în Japonia şi îi oferă cele trei obiecte sacre numite "Comoara imperială a Japoniei": sabia Kusanagi, oglinda Yata no kagami, şi bijuteria Yasakani no magatama. Un descendent al lui Ninigi-no-Mikoto a fost Jimmu, primul împărat al Japoniei.

Deşi cunoscută şi înfăţişată ca o zeitate feminină, Kojiki nu dă informaţii despre genul lui Amaterasu (japoneza nu foloseşte pronume diferite pentru genuri). Unii învăţaţi au susinut că Amaterasu este bărbat.

Despre Amaterasu se spune că este inventatoarea ţesutului, a tehnicilor de cultivare a orezului şi grâului, a creşterii viermilor de mătase. Cel mai important altar al ei este Marele Altar din Ise (sau Ise-Jingu, aflat în Ise, Japonia, pe insula Honshu. Acolo, simbolul ei este o oglindă, unul din cele trei comori sacre.

Amaterasu este celebrată în fiecare zi de 17 iulie, prin procesiuni de stradă, în toată ţara. Festivităţile din ziua de 21 decembrie, solstiţiul de iarnă, comemorează ieşirea ei din peşteră.

În timpul Cel de-al Doilea Război Mondial, familia regală japoneză s-a proclamat descendentă a zeiţei Amaterasu, iar împăratul a fost oficial considerat divin.