Alfred Nobel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfered Nobel (n. 21 octombrie 1833 - d. 10 decembrie 1896), chimist, inventator, om de afaceri suedez, inventatorul dinamitei şi creatorul fundaţiei ce oferă faimoasele Premii Nobel.
[modifică] Biografie
Alfred Nobel s-a născut la Stockholm în data de 21 octombrie 1833. Tatăl său, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie şi s-a confruntat, nu de puţine ori, cu problema aruncării în aer a blocurilor de piatră pentru a putea construi poduri şi clădiri în Stockholm. Deşi mama sa, Andrietta Ahlsell, provenea dintr-o familie bogată, anul 1833 avea să fie un an nefast pentru familia Nobel datorită falimentului căruia tatăl său a trebuit să-i facă faţă.
Tragicul eveniment, care se repetă de altfel câţiva ani mai târziu, îi desparte pentru o bună bucată de timp pe cei doi soţi, tatăl său plecând, în 1937, în Finlanda şi Rusia pentru a-şi porni o nouă carieră. Andrietta rămâne la Stockholm şi, pentru a-şi putea susţine financiar familia, deschide o băcănie care îi aduce un venit modest.
Între timp tatăl său îşi pune pe picioare o afacere în St. Petersburg (Rusia). El furniza echipament militar armatei ruseşti şi îi convinge pe generalii ruşi de utilitatea plasării unor mine acvatice pentru a împiedica accesul navelor britanice. Minele construite de Immanuel Nobel au ţinut la distanţă Flota Britanică în timpul războiului Crimeei (1854-1856). În 1842 Immanuel îşi poate permite să-şi aducă familia în St. Petersburg. Aici, fiii săi sunt instruiţi în ştiinţele naturii, limbi străine şi literatură. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză şi de "ştiinţele exacte" cum ar fi fizica sau chimia.
Timp de 2 ani, Alfred avea să viziteze Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris are şansa să lucreze în laboratorul unui chimist renumit în epocă, T.J. Pelouze. Aici îl întâlneşte pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic şi de instabil.
Descoperirea nitroglicerinei a fost considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a putea fi folosită în practică datorită faptului că putea provoca explozii la variaţii mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în construcţii şi începe să lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei.
În 1852 Alfred este chemat să lucreze pentru compania tatălui său care cunoştea o dezvoltare continuă datorită livrărilor către armata rusă. Cu toate acestea, sfârşitul războiului avea să aducă după el cel de-al doilea faliment al lui Immanuel Nobel. El îşi va lua doi dintre fiii săi, Alfred şi Emil, şi se va reîntoarce la Stockholm.
Ajuns în oraşul său natal, Alfred continuă cercetările prin care încearcă să folosească nitroglicerina ca exploziv. Cercetările sale vor avea însă urmări tragice determinând, în 1864, moartea fratelui său Emil. Autorităţile se văd nevoite, aşadar, să-i interzică experimentele în interiorul oraşului iar Alfred se mută pe un vas ancorat în Lacul Mälaren.
În curând, inventatorul avea să afle că prin amestecarea nitroglicerinei cu cuarţ se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme şi dimensiuni. În 1867 îşi brevetează invenţia sub denumirea de dinamită. Pentru a putea determina apariţiei exploziei, Alfred brevetează o altă invenţie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.
Datorită faptului că dinamita reducea substanţial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (Germania) începe să-şi exporte produsele în alte ţări din Europa şi chiar în SUA şi Australia.
Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit "cel mai bogat vagabond al Europei". Cu timpul, Alfred şi-a deschis fabrici şi laboratoare în peste 20 de ţări iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale.
Până la moartea sa, în 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică.
Premiul Nobel, prestigios premiu internaţional care îi poartă numele, se conferă diferitelor personalităţi ale lumii care şi-au adus un aport substanţial în diferite domenii ale cunoaşterii umane (Chimie, Economie, Fizică, Literatură, Medicină, Pace, începând cu anul 1901 - 1902.
