Terezin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Terezín (germ. Theresienstadt) este un oraş în Cehia, situat în nordul Boemiei. A fost întemeiat de împăratul Iosif al II-lea ca oraş-garnizoană şi denumit astfel în amintirea împărătesei Maria Terezia.
Pe 24 noiembrie 1941, oraşul Terezin, cu fortăreaţa sa din secolul al XVIII-lea, a fost transformat de către nazişti în gheto pentru evrei. Primul lot de 342 de bărbaţi evrei a fost numit Aufbaukommando, aceştia având misiunea de a pregăti clădirile pentru a primi alţi deportaţi. Pe 4 decembrie 1941 a sosit al doilea lot, de 1000 de persoane, pentru care s-a organizat o aşa zisă autoguvernare evreiască (Jüdische Selbstverwaltung), cu membri ai Sfatului bătrânilor (Ältestenrat), din care s-au ales trei evrei decani de vârstă (Judenältester), care au preluat, pe rând, rolul de şef al ghetoului, în scopul autoguvernării. Curând au fost aduşi alţi 7000 de oameni, din Praga şi Brno.
Pentru a masca adevăratul scop al aducerii evreilor în oraşul Terezin, naziştii au rebotezat oraşul "Theresienbad", adică "Băile Terezin", spre a da impresia că toţi evreii au fost aduşi pentru tratament într-o staţiune balneară.
În fapt, 44,693 de evrei din Terezin au fost trimiţi la Auschwitz, în timp ce 22,503 au fost trimişi cu destinaţii necunoscute, în alte lagăre.
Pe 18 septembrie 1942 s-a ajuns la numărul maxim de deţinuţi în Terezin, şi anume 58.497 persoane. Din cauza suprapopulării şi a lipsei de îngrijiri medicale, rata mortalităţii era imensă. Numai în septembrie 1942 au murit în gheto 4.000 de evrei.
Pe 3 mai 1945, ghetoul a fost predat către Crucea Roşie.
