Sabazios

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sabazios (sau Sabadios) este numele frigian dat de greci unui zeu venerat la traci ca "Eliberatorul" de anotimpul rece.

Teonimul este frigian, deoarece în Asia Mică s-au găsit primele inscripţii care-l pomenesc sub forma "Saba", care s-a păstrat şi în ebraicul Sabaoth. Se pare însă că grecii l-au preluat pe zeu prin intermediul tracilor, care-l venerau pe Sabazios în munţi, la lumina făcliilor. Zeul a fost la sfârşitul sec. 5 î. Hr. adoptat de atenieni, cultul lui răspândindu-se apoi, în perioada Imperiului Roman, şi în vestul Europei.

La traci, zeul avea atributul chtonic al şarpelui, fiind în acelaşi timp patronul solar al cailor. Ca zeu venerat de neamul tracilor, neam care iubea cel mai mult caii, este numit de Sofocle în tragedia sa Tereus (fragmentul 523). Sanctuarele sale din munţi aveau forma unei rotonde cu acoperişul deschis, permiţând soarelui să lumineze altarele. Noaptea, pe aceste altare ardeau făclii. Urmele zeului se pot descoperi şi azi. Astfel, soarele se numeşte în folclorul bulgar Sabo în timpul solstiţiului de vară. În România, rădăcina "Săbă" a dăinuit în unele toponime.

Grecii şi romanii l-au asociat pe Sabazios în special cu Dionis-Bacchus, venerându-l în misterele orfice şi eleusine, dar uneori şi cu zeul suprem sau cu soarele. Originea tracică a cultului e relevată de amândouă aceste ipostaze: fiul/soţul Zeiţei Mamă (Magna Mater) este atât reînnoitorul în ciclul anotimpurilor cât şi stăpânul ceresc al lumii.

[modifică] Bibliografie

Alexander Fol: Trakijsijat Dionis, vol. II: Sabazij, Sofia 1994.
Alexander Fol: Trakijsijat Dionis, vol. III: Nazovavane, Sofia 2002.
Alexander Fol: Die thrakische Orphik oder Zwei Wege zur Unsterblichkeit, în: Die Thraker. Das goldene Reich des Orpheus, Ausstellung 23. Juli bis 28. November 2004, Kunst- und Ausstellungshalle der Bundesrepublik Deutschland. Zabern, Mainz 2004, p. 177-186. ISBN 3-8053-3341-2