Mitul creaţiei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Mitul creaţiei
Mitul creaţiei reprezintă setul de credinţe ce explică, într-o maineră legendară, imaginară şi filosofică, apariţia fiinţei umane, ca rezultat al săvârşirii actului creator.
[modifică] Prezentare
Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creaţiei este realizat printr-o exercitare a puterii divine, atât in credinţa monoteistă, cât şi in cea politeistă. De multe ori, mitul creaţiei cuprinde şi ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului originar este relevantă în modelul actului primordial, care susţine respectiva credinţă mitologică. Actul primordial are calitatea de a fi, pe lângă unic şi original, un desăvârşit act sacru, săvârşit de şi prin sacralitate. Dintr-o altă perspectivă, creaţia este reprezentarea orânduirii haosului iniţial, prin construirea unei ordini, a unei structuri. Conform cosmogoniilor diverselor popoare, înaintea creaţiei a existat doar haos, iar puterea capabilă de a transforma haosul în ordine este de factura sacră, sacralitatea fiind singura capabilă de o creaţie continuă, printr-o energie creatoare.
[modifică] Exemple de mituri ale creaţiei
[modifică] Mitologia greacă
Mitul antic grecesc susţine că primul om a fost înfăptuit ca o creatură a lui Prometeu, care a iniţiat valoric si practic oamenii atât în spiritualitate, cât şi în meserii şi îndeletniciri. În cazul mitologiei greceşti, mitului creaţiei i se asociază mitul iniţiatului, deorece Prometeu era considerat şi un binefăcător al oamenilor, pentru ca le-a dăruit acestora focul, dupa ce i-a creat din humă, spre furia lui Zeus.
[modifică] Mitologia akkadiană
În mitologia akkadienilor, vecini ai evreilor, omul a fost creat din lut de anumiţi lucrători divini, apoi zeiţele Nammu si Aruru i-au modelat inima şi zeitatea En-Ki i-a dat viaţă. Acest fapt originar arată că nu exista o distanţă de nestrăbătut dintre natura omului şi a zeilor: cu toate că omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodată, este imitatorul şi colaboratorul lor. Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu încalce preceptele ordinii sacre, care asigură atât bunul mers al lumii universale, cât şi al societăţii umane.
[modifică] Mitologia egipteană
Religiei Egiptului antic nu îi este proprie o antropogonie clară, dar cel mai vechi sistem religios din Egipt, cel Memfitic, vorbeşte de creaţie ca efect al unei puteri creatoare, al gândirii, al cuvântului unui singur zeu – Ptah. Acesta a născut iniţial un gând, dupa care l-a pronunţat, acesta fiind întâiul act de creaţie – în această mitologie, creaţia originală are la bază procese psihologice superioare: gândirea şi limbajul. Tot în contextul mitologiei egiptene, mai precis, în reprezentările artistice ale acestora, o altă tradiţie egipteană afirmă că oamenii s-au născut din lacrimile unui zeu îndurerat de pierderea ochiului său.
[modifică] Mitologia chineză
Antropologia chineză are la bază un cuplu de frate-sora Fu Xi şi Nii Wa, două fiinţe cu cozi de dragon, care au modelat oamenii din lut şi noroi; aceleaşi mitologii ii este atribuită şi entitatea Pan-Ku, care creează atât omul, cât şi lumea, din trupul său. În acest caz, se poate sesiza un aspect corelant cu mitologia creştină, care presupune existenţa unui singur Dumnezeu atotputernic, care l-a creat pe om după „chipul şi asemănarea sa”.
[modifică] Mitologia panteistă
Religiile panteiste învaţă că creaţia a luat naştere din jertfa primordială a unui zeu; asemănătoare în acest sens este si credinţa conform căreia creaţia este rezultatul unui sacrificiu cosmic, când zeii sacrifica un om, care dă naştere mai apoi la animale, pământ şi cer.
[modifică] =Mitologia crestina
religiile crestine invata ca lumea a fost adusa de la nefiinta la fiinta de Dumnezeu.Si aceast act de creatie se face doar prin puterea cuvantului caci El zice iar lumea ia fiinta ca urmare a atotputerniciei Lui.Deci lumea ia fiinta ca urmare a cuvantului lui Dumnezeu astfel incat tot ceea ce exista exista datorita Lui si este creat in timp .Dumnezeu este atemporal timpul este inafara Lui dar s in el caci fara Dumnezeu nu exista nici timpul.Inainte insa de a crea lumea care intra sub simturi a creat ingerii care sunt fapturi superioare omului .
[modifică] Bibliografie
3. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor si ideilor religioase, volumele 1, 2 si 3, 1986;
4. Eliade, Mircea, Culianu, Ioan P., Dicţionar al religiilor, 1993;
