Mineral
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Scoarţa pământului (litosfera) conţine o serie de minerale sub formă de zăcăminte de minereuri, exploatate prin lucrări miniere care după conţinutul în 1.fier pot să fie: -feroase şi -neferoase, 2.metale: - metalifere - nemetalifere (sare,ghips,azbest,mică,feldspat).
Mineralele sunt substanţe omogene din punct de vedere chimic, şi fizic, fiind frecvent substanţe solide cristalizate în sisteme diferite de crstalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia.
Exemple de minerale: cuarţul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), şi diamantul.
Determinarea unui mineral se face prin cunoaşterii proprietăţilor lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăţi magnetice şi radioactive etc.
Duritatea mineralelor este o proprietate importantă în minerit, acesata determinând forma de exploatare a zăcământului).
Mineralogul german-austriac Mohs (Carl Friedrich Christian Mohs (* 29. ianuarie 1773 Gernrode (Harz); † 29. September 1839 in Agordo, Italia) a stabilit o scară a durităţii mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarţ, 8.topaz, 9.corindon, 10.diamant.
