Jurămintele de la Strasbourg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Textul jurămintelor

Jurămintele de la Strasbourg (franceza modernă: les serments de Strasbourg, germana modernă: die Straßburger Eide) este numele prin care sunt cunoscute promisiunile de alianţă făcute în 842 la Strasbourg de către Ludovic Germanul, fiul lui Ludovic cel Pios şi conducător al regatului francilor răsăriteni şi de către fratele său, Carol cel Pleşuv, conducătorul regatului francilor occidentali. În afară de alianţă, Ludovic şi Carol şi-au reafirmat opoziţia faţă de împărat, fratele lor mai mare Lothar.

În conformitate cu sursa principală a întâlnirii, Viaţa lui Ludovic cel Pios a lui Nithard, fiecare rege a jurat jurământul nu în latină, ci în limba poporului celuilalt, în faţa ambelor armate, care apoi au jurat în limba proprie.

Istoricii au folosit mult timp acest text pentru a ilustra teoria că, în 842, societatea carolingiană începuse să se separe în proto-ţări cu limbi şi obiceiuri diferite. Filologii sunt mai degrabă interesaţi de textul în sine al jurămintelor; într-o versiune veche de galo-romană, este unul dintre primele texte scrise vreodată într-o limbă romanică alta decât latina.

Cu toate acestea, în ultimii ani, o altă teorie a prins adepţi: regatul franc era format din mai multe regna (în traducere aproximativă regate) care dintotdeauna au avut diferite obiceiuri şi dialecte. În sprijinul acestei teorii vine faptul că atât Carol cel Mare, cât şi Ludovic cel Pios şi-au trimis fiii să crească în acele regna pe care urmau să le moştenească, pentru a le asigura sprijinul poporului prin familiarizarea lor cu acesta şi cu obiceiurile sale.

[modifică] Textul

[modifică] Textul complet cu traducerea în limba română

Codificarea pe culori

Dedesubt, textul în latină este marcat cu roşu; textul în limba romanică în albastru; textul în limba germanică în verde. Textul în română este de culoare neagră.

Transcripţiile sunt puţin corectate, abrevierile fiind scrise complet.

Imaginea din partea dreaptă este o scanare a textului original. În transcripţia de mai jos, două asteriscuri marchează începutul şi sfârşitul textului din această scanare.

Textul original	traducerea în română
Ergo xvi kal. marcii Lodhuvicus et Karolus in civitate que olim Argentaria vocabatur, nunc autem Strazburg vulgo dicitur, convenerunt et sacramenta que subter notata sunt, Lodhuvicus romana, Karolus vero teudisca lingva, juraverunt. Ac sic, ante sacramentum circumfusam plebem, alter teudisca, alter romana lingua, alloquuti sunt. Lodhuvicus autem, quia major natu, prior exorsus sic coepit:	Astfel, Ludovic şi Carol s-au întâlnit la 16 februarie în oraşul care era numit Argentaria dar care este astăzi cunoscut de obicei sub numele de Strazburg, şi ei au jurat jurămintele date mai jos, Ludovic în romană şi Carol în teutonică. Dar înainte de a jura, ei au făcut discursuri în teutonică şi în romană. Fiind cel mai mare, Ludovic a început, cum urmează:
“Quotiens Lodharius me et hunc fratrum meum, post obitum patris nostri, insectando usque ad internecionem delere conatus sit nostis. Cum autem nec fraternitas nec christianitas nec quodlibet ingenium, salva justicia, ut pax inter nos esset, adjuvare posset, tandem coacti rem ad juditium omnipotentis Dei detulimus, ut suo nutu quid cuique deberetur contenti essemus. “In quo nos, sicut nostis, per misericordiam Dei victores extitimus, is autem victus una cum suis quo valuit secessit. Hinc vero, fraterno amore correpti nec non et super populum christianum conpassi, persequi atque delere illos noluimus, sed hactenus, sicut et antea, ut saltem deinde cuique sua justicia cederetur mandavimus. “At ille post haec non contentus judicio divino, sed hostili manu iterum et me et hunc fratrem meum persequi non cessat, insuper et populum nostrum incendiis, rapinis cedibusque devastat. Quamobrem nunc, necessitate coacti, convenimus et, quoniam vos de nostra stabili fide ac firma fraternitate dubitare credimus, hoc sacramentum inter nos in conspectu vestro jurare decrevimus. “Non qualibet iniqua cupiditate illecti hoc agimus, sed ut certiores, si Deus nobis vestro adjutorio quietem dederit, de communi profectu simus. Si autem, quod absit, sacramentum quod fratri meo juravero violare praesumpsero, a subditione mea necnon et a juramento quod mihi jurastis *unumquemque vestrum absolvo”	“Să se ştie de câte ori Lothar a — de la moartea tatălui nostru — încercat să mă distrugă pe mine şi pe acest frate al meu, comiţând masacre în urmărirea noastră. Dar, deoarece nici frăţia, nici creştinătatea, nici orice altă înclinaţie naturală nu a reuşit să aducă pacea între noi, a trebuit să ducem problema judecăţii atotputernicului Dumnezeu, aşa încât să acceptăm voinţa sa. “Rezultatul a fost, aşa cum cu toţii ştiţi, că prin graţia divină am ieşit victorioşi, şi că el, înfrânt, s-a întors la poporul lui, unde era mai puternic. Însă apoi, motivaţi de dragostea frăţească şi de compasiunea pentru creştinătate, am decis să nu îl urmărim şi să îl distrugem; în schimb, până acum, i-am cerut ca măcar să se supună justiţiei ca în trecut. “Dar el, în ciuda acestora, nemulţumit cu judecata divină, nu încetează să vină după mine şi acest frate al meu cu armatele sale. Mai mult, el ne devastează poporul, arzând, jefuind şi omorând. De aceea noi, acum, conduşi de nevoie, avem această întâlnire, şi, deoarece credem că voi vă îndoiţi de credinţa şi frăţia noastră fermă, vom jura acest jurământ între noi, în faţa voastră a tuturor. “Acest lucru nu este de reacredinţă, ci doar ca, dacă Dumnezeu ne dă pace cu ajutorul vostru, noi vom fi siguri că un avantaj comun va rezulta din aceasta. Dacă eu — Doamne fereşte — voi încălca jurământul pe care sunt pe cale să îl jur fratelui meu, vă eliberez din suveranitatea asupra voastră şi de jurământul pe care voi toţi mi l-aţi jurat mie.”
Cumque Karolus haec eadem verba romana lingua perorasset, Lodhuvicus, quoniam major natu erat, prior haec deinde se servaturum testatus est:	Odată ce Carol a terminat discursul cu aceleaşi cuvinte în romană, Ludovic, fiind cel mai mare, a jurat primul:
“Pro Deo amur et pro Christian poblo et nostro commun salvament, d'ist di in avant, in quant Deus savir et podir me dunat, si salvarai eo cist meon fradre Karlo et in ajudha et in cadhuna cosa, si cum om per dreit son fradra salvar dift, in o quid il me altresi fazet, et ab Ludher nul plaid numquam prindrai, qui, meon vol, cist meon fradre Karle in damno sit.”	“Pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru creştinătate şi mântuirea noastră comună, din această zi înainte, după cum îmi va da Dumnezeu înţelepciune şi putere, îl voi proteja pe acest frate al meu Carol, cu ajutor sau orice altceva, aşa cum tebuie protejat un frate, astfel ca el să facă acelaşi lucru pentru mine, şi niciodată nu voi face cu ştiinţă o înţelegere cu Lothar care îi va face rău acestui frate al meu Carol.”
Quod cum Lodhuvicus explesset, Karolus teudisca lingua sic hec eadem verba testatus est:	Când Ludovic a terminat, Carol a jurat cu aceleaşi cuvinte în limba germanică:
“In godes minna ind in thes christiânes folches ind unsêr bêdhero gehaltnissî, fon thesemo dage frammordes, sô fram sô mir got gewizci indi mahd furgibit, sô haldih thesan mînan bruodher, sôso man mit rehtu sînan bruodher scal, in thiu thaz er mig sô sama duo, indi mit Ludheren in nohheiniu thing ne gegango, the mînan willon imo ce scadhen werdhên.”	“Pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru creştinătate şi mântuirea amândurora, din această zi înainte, după cum îmi va da Dumnezeu înţelepciune şi putere, îl voi proteja pe acest frate al meu, aşa cum trebuie protejat un frate, aşa ca el să poată face acelaşi lucru pentru mine, şi eu niciodată nu mă voi înţelege cu Lothar în ceva care, prin voinţa mea, să îi facă rău lui [Ludovic].”
Sacramentum autem quod utrorumque populus, quique propria lingua, testatus est, romana lingua sic se habet:	Jurământul pe care fiecare dintre cele două popoare (i.e. cele două armate) l-au jurat în limbile lor respective este, în romană, după cum urmează:
“Si Lodhwigs sagrament que son fradre Karlo jurat conservat et Karlus, meos sendra, de suo part n lostanit, si io returnar non l'int pois, ne io ne neuls cui eo returnar int pois, in nulla ajudha contra Lodhuwig nun li iu er.”	“Dacă Ludovic îşi ţine jurământul pe care l-a jurat fratelui său Carol, şi Carol, stăpânul meu, din partea sa încalcă acest jurământ, şi dacă nu îl pot împiedica să facă asta — nici eu nici altcineva pe care îl pot convinge — atunci nu îl voi ajuta în vreun fel împotriva lui Ludovic.”
Teudisca autem lingua:*	şi în limba germanică:
“Oba Karl then eid, then er sînemo bruodher Ludhuwîge gesuor, geleistit, indi Ludhuwîg mîn hêrro then er imo gesuor forbrihchit, ob ih inan es irwenden ne mag: noh ih noh thero nohhein, then ih es irwenden mag, widhar Karlo imo ce follusti ne wirdlõit.”	“Dacă Carol îşi ţine jurământul pe care l-a jurat fratelui său Ludovic, iar Ludovic, stăpânul meu, pe cealaltă parte îşi încalcă jurământul, iar eu nu îl pot convinge să nu o facă — nici eu nici altcineva pe care îl pot convinge să nu o facă — atunci eu nu îl voi urma împotriva lui Carol.”
Quibus peractis Lodhuwicus Reno tenus per Spiram et Karolus iuxta Vuasagum per Vuîzzûnburg Vuarmatiam iter direxit.	Cu aceasta încheiată, Ludovic a plecat către Worms de-a lugul Rinului via Spire; iar Carol de-a lungul Vosgilor via Wissemburg.

[modifică] În detaliu

O parte importantă a textului este jurământul lui Ludovic în romană.

Se poate observa o continuitate: latina clasică → latina târzie → romanica medievală → franceza şi occitana modernă.

Textul original	Transcripţie necorectată
	Pro dõ amur et p xr ianpoblo & nrõ cõmun s saluament, dist di e/i n auant, inquantdeus savir & podir me dunat: si salvaraieo cist meonfradre karlo, & inaiudha & in cad huna cosa, sicú om p dreit son fradra saluar dift. Ino quid il mi altre si fazet. Et ab ludher nul plaid nu qua prindrai qui meon uol cist meon fradre karle in damnosit
Tranducere în latina vulgară	Traducere în occitana modernă
Pro Dei amore et pro christiani populi et nostro communi saluationis, de iste die in ab ante, in quanto Deus sapientem et potestatem mihi dat, sic saluabo ecc'istum meum fratrem Carolum, et in adjuuamente et in *cata una causa, sic quomodo homo per directum suum fratrem saluare debet, in hoc quo illoe mihi alterum sic faciat, et ab Lotharo nullum placitum nunquam inibo quod meam uoluntatem ecc'isto meo fratri Carolo in damnum sit.	Per l'amor de Dieus e pel pòble crestian e nòstre comun salvament, d'aquest jorn en davant, mentre que Dieus me dòne saber e poder, atal salvarai ieu aquest mon fraire Carles que vaquí, e en ajuda e caduna causa, atal com òm de dreit deu salvar son fraire, de biais qu'el me faga lo meteis. E del costat de Lotari jamai deguna convencion prenerai que, de ma volontat, d'aquest mieu fraire Carles siá damnosa.
	Traducere în franceza modernă
	Pour l'amour de Dieu et pour le peuple chrétien et notre salut commun, de ce jour en avant, autant que Dieu me donne savoir et pouvoir, je sauverai mon frère Charles que voici, et en aide et en toutes choses, comme de droit on doit sauver son frère, afin qu'il me fasse autant, et je ne prendrai jamais de la part de Lothaire aucune convention qui, de mon gré, puisse être au dam de mon frère Charles que voici.