Ludovic cel Pios

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ludovic I cel Pios, reprezentare din jurul anului 826; Roma, Biblioteca Apostolica Vaticana, Codex Reg. lat. 124, folio 4.

Ludovic I numit şi Piosul (fr. "le Débonnaire", germ. "der Fromme").

Născut în 778 la Chasseneuil. Mort pe 20 iunie 840 la Ingelheim, în apropiere de Mainz.

Când ceilalţi fii ai lui Carol cel Mare, Pepin (810) şi Carol Copilul (811), au murit, el a fost încoronat ca şi co-împărat împreună cu tatăl său în 813, iar ca şi împărat de către Papa Ştefan al IV-lea în Reims, anul 816.

Ca şi majoritatea bărbaţilor franci, Ludovic, cel de-al doilea fiu al lui Carol cel Mare, se aştepta să-şi împartă moştenirea cu fraţii săi Carol cel Tânăr şi Pepin. Cei doi au murit însă înaintea sa.

Ludovic a realizat planuri de a-şi împărţi imperiul între cei trei fii ai săi din prima căsătorie cu Ermengarde: Lothar I (care a primit titlul de co-împărat), Pepin din Aquitaina şi Ludovic Germanul. După aceea s-a recăsătorit cu Judith de Bavaria, având un al patrulea fiu, Carol cel Pleşuv. Redivizarea imperiului pentru a-l lua pe Carol în considerare i-a determinat pe fii săi mai bătrâni să cauzeze o revoltă în 822. Luptele au continuat până la moartea lui Ludovic în 840.

După Lupta de la Fontenay (841), disputa a fost incheiată prin Tratatul de la Verdun din 843, care a împărţit imperiul franc în trei părţi, începuturile unor noi ţări precum Franţa şi Imperiul Romano-German.