Camil Ressu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Camil Ressu - (n. 28 ianuarie 1880, Galaţi - d. 1 aprilie 1962, Bucureşti), pictor român, care prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică şi socială a fost una din personalităţile marcante ale artei româneşti. Membru al Academiei Române.
Camil Ressu se trage dintr-o familie de români macedoneni din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii în Drept la Bruxelles, în clipele libere făcea şi pictură. În 1887, Camil Ressu se înscrie la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; îşi continuă studiile la Iaşi cu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902 termină studiile la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi, obţinând medalia de argint, şi pleacă în acelaşi an să se perfecţioneze în străinătate. Se opreşte două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care se duce la Paris şi se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu şi Ion Theodorescu-Sion.
În 1908 revine în ţară şi, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicaţiile Furnica, Facla şi Adevărul. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziţia "Tinerimii Artistice" cu peisaje şi compoziţii pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la ţară, iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup Terasa Oteteleşeanu, cu "şapte figuri ale boemei literare, muzicale şi pictoriceşti". În 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti.
În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu şi cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea şi Oscar Han înfiinţează asociaţia "Arta Română", la Iaşi. Vara se retrage la ţară şi pictează ţărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori dar şi naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor pesonalităţi ale timpului şi autoportrete. Participă activ la înfiinţarea "Sindicatului Artiştilor plastici din România" în 1921, fiind ales preşedinte, funcţie din care demisionează după doi ani. În urma unei şederi mai lungi în satul Ilovăţ (judeţul Mehedinţi), realizează compoziţia Cosaşi odihnindu-se, una dintre lucrările sale cele mai reprezentative, în care Camil Ressu îşi dezvăluie vigoarea sa plastică.
Camil Ressu a fost profesor şi rector al Academiei de Belle-Arte din Bucureşti până în anul 1941. Din 1950 a fost preşedinte de onoare al "Uniunii Artiştilor Plastici", reluându-şi şi activitatea de profesor la Institutul de Arte "Nicolae Grigorescu". În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române.
Cu o formaţie solidă, în care predominau studiile după corpul uman, după peisaj şi după obiectele din imediata apropiere, Camil Ressu a reuşit ca, prin combinarea capacităţilor formative ale desenului şi culorii, să realizeze o creaţie care păstrează valorile tradiţiei, în condiţiile unui efort de înnoire a limbajului plastic.
