Cornel Medrea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cornel Medrea - ( * 1888, Miercurea, judeţul Sibiu - † 1964, Bucureşti ), sculptor român.
Cornel Medrea s-a născut în 1888 în comuna Miercurea, (judeţul Sibiu) într-o familie originară din comuna Galda de Jos. După studii liceale la Alba Iulia şi la Şcoala de Arte şi Meserii din Zlatna, Medrea urmează Şcoala de Arte Decorative din Budapesta, unde a lucrat cu sculptorul Szigmund Zala. Între anii 1912 - 1913 a întreprins călătorii în diverse ţări europene, vizitând muzeele de arte plastice.
Din 1914 participă la Saloanele Oficiale din Bucureşti, la expoziţiile grupărilor "Tinerimea artistică", "Arta română" etc. Expune la Bienala din Veneţia (în anii 1928, 1938, 1956 şi 1958) şi la multe alte manifestări artistice din străinătate.
Între anii 1939 - 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (respectiv Institutul "Nicolae Grigorescu").
Cornel Medrea a fost distins cu Diploma de Onoare la expoziţia internaţională de la Barcelona (1929), Marele Premiu la Expoziţia Internaţională de la Paris (1937) pentru relieful Dragoş şi Zimbrul, Premiul internaţional la Expoziţia din New York (1939), Premiul de Stat (1956), titlul de Artist al Poporului (1957).
Cornel Medrea a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realităţii. Portretele, seriile de maternităţi, evocările istorice (Dragoş Vodă şi Zimbrul), reprezentările alegorice (Atlas, Pescarii, Victorie) converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane.
Din creaţiile lui Cornel Medrea
- George Coşbuc (bust, Sibiu, 1914)
- Aristide Demetriade în rolul lui Hamlet, (Teatrul Naţional din Bucureşti, 1919)
- Delavrancea (Şoseaua Kiseleff, Bucureşti, 1920)
- Avram Iancu (Ciruperii, 1927)
- Andrei Mureşanu (Bistriţa, 1932)
- Ovidiu (Şoseaua Kiseleff, Bucureşti, 1927)
- Monumentul eroilor ceferişti (Bucureşti, 1923) - împreună cu Ion Jalea
- Reliefurile de la Mausoleul din Mărăşeşti (1930)
Citat
Medrea a lăsat o operă imensă ce abia încape într-un muzeu. Ori şi unde te întâlneşti cu ea o remarci: ea exprimă nobleţea şi grandoarea ce îi erau proprii lui. (Corneliu Baba)
