Biserica Piariştilor din Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Descriere arhitecturală
Biserica Piariştilor
Biserica Piariştilor şi clădirea centrală a Universităţii din Cluj
Localitate	Cluj-Napoca
Judeţ	Cluj
Cult	Romano-Catolic
Stil arhitectural	Baroc
Data finalizării	1724
Specificaţii
Lungime	45 m
Lăţime	24 m
Turle	3
Înălţime Turlă	45 m

Biserica Piariştilor, cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor sau Biserica Universităţii din Cluj, situată pe strada Universităţii, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Reprezintă unul dintre cele mai importante simboluri clujene, prototip pentru numeroase alte biserici din Transilvania. Biserica prezintă un contrast puternic între o arhitectură sobră în exterior, şi un interior foarte bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc. În faţa bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria, monument mutat de autorităţile comuniste.

[modifică] Istoria bisericii

La 13 martie 1718 călugării ordinului iezuit iniţiază o campanie de strângere de donaţii din care s-a iniţiat construcţia. Prima piatră de temelie a fost pusă de episcopul Georgius Martonfi, iar în 1724 se finalizează construcţia, urmând ca în 1725 episcopul Joannes Antalfi o sfinţeşte. Biserica nu a rămas mult timp a iezuiţilor, în 1776, după ce ordinul iezuit a fost desfiinţat temporar în 1773 de papa Clement al XIV-lea, împărăteasa Maria Terezia a transferat-o în proprietatea ordinului piariştilor.

[modifică] Descrierea bisericii

Partea din faţă a bisericii, recent renovată

Biserica are două turnuri cu ceas, cu o înălţime de 45 de metri fiecare. Deasupra intrării se află dispuse trei ferestre înguste, verticale, menite a ajuta la iluminarea internă a edificiului. Uşa de la intrare este ornamentată excepţional (vezi foto), deasupra ei fiind amplasat un basorelief care reprezintă Sfânta Treime cu inscripţia „HONORI SANCTISSIMAE TRINITAS” (latină - „ÎN CINSTEA SFINTEI TREIMI”). Biserica are incă două intrări, dispuse la stânga, respectiv dreapta intrării principale. Acestea au deasupra a doi sfinţi - Sf. Ignaţiu din Loyola şi Sf. Francisc din Xaver, opere ale sculptorului bavarez Johannes König. Lângă aceste intrări laterale se aflau alte două statui: ale Sf. Ioan din Nepomuk şi a Sf. Alois din Gonzaga, de asemenea opere ale lui König.

Interiorul bisericii este în contrast cu simplitatea exteriorului, fiind decorat extrem de bogat. Clădirea are o singură navă, cu o lungime de 45 de metri şi lăţime de 24 de metri. La stânga şi dreapta navei sunt trei capele fiecare având altar şi mai multe tablouri. Pe pereţii bisericii se află tradiţionale plăcuţe de mulţumire ale bisericilor catolice, în limbile folosite în Ardeal: română, maghiară, germană sau latină.

Altarul principal din cor se prezintă grandios. În partea superioară se află inscripţia latină „Magno Deo uni act trino laus virtus gloria”, incadrată între doi îngeri. Altarul este înălţat în onoarea Sfântei Treimi. În altar se află o icoana pictată pe lemn şi învelită în metal a Sfintei Fecioare Maria, care în 1699 a plâns timp de 2 săptămâni, fapt confirmat de mărturiile mai multor martori oculari. Se presupune că icoana ar fi cea originală de la Nicula, judeţul Cluj. Sub ea se află statuile a doi sfinţi ai ordinului iezuit: Sf. Francisc şi Sf. Ignaţiu, statui aduse în 1726 din Viena.

Amvonul, operă a lui Anton Schuchbauer, este decorat la exterior cu sculpturile în relief ale celor patru evanghelişti, iar în spaţiul dintre amvon şi coroana acestuia se află un basorelief cu cei mai importanţi sfinţi ai iezuiţilor. Pe coroana amvonului este o reprezentare a Sf. Mihail.

Sub clădirea bisericii se află o criptă cu 140 de locuri de înmormântare.

[modifică] Restaurări

Biserica a fost restaurată pentru prima dată în 1775, după aceea în 1831, în 1943, în 1970 şi ultima dată în 2005-2006.

[modifică] Evenimente

În anul 1956, credincioşii şi preoţii greco-catolicii au organizat în faţa bisericii unul dintre cele mai mari proteste anticomuniste. Scopul acţiunii, la care au participat peste cinci mii de credincioşi, a fost acela de a demonstra că este neadevărată afirmaţia că Biserica Română Unită a încetat să existe. Iniţial au încercat să intre în biserică pentru a oficia o slujbă, dar în cele din urmă preoţii romano-catolici nu le-au permis accesul de teama represaliilor. Atunci, în faţa bisericii, sub cerul liber, a fost oficiată o liturghie, iar părintele Vasile Chindriş a criticat în predica sa deschis conducerea comunistă în faţa miilor de credincioşi. Acţiunea nu fusese anunţată, dar imediat ce s-a aflat, un număr de peste cinci mii de credincioşi greco-catolici s-au strâns în faţa bisericii. Toţi preoţii care au celebrat liturghia au fost ulterior arestaţi şi întemniţaţi. Dintre participanţii mireni a fost arestat între alţii fostul judecător Vasile Fărcaş, preşedintele Tribunalului Cluj în perioada interbelică, unul din liderii marcanţi ai rezistenţei greco-catolice din timpul comunismului. A fost condamnat la zece ani de închisoare, rămânând închis din 13 august 1956 până în 15 aprilie 1964. Soţia sa, Eugenia Fărcaş, a fost condamnată pentru "favorizarea infractorului".