Australopitecus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Australopitecinele sunt un grup de primate apropiate de om.
Cuprins |
[modifică] Australopitecus afarensis
Specia se precizează după 3,7 mil. ani. Are o talie redusă (1.10 - 1,30 m) şi un volum cranian redus (3-400 cm3). Principalele caracteristici sunt poziţia bipedă (brahiaţie sau knuckle-walking, utilizarea membrele superioare ca balsnsier), verticala tinde spre centrul de greutate în centrul de sustentaţie. Modificările scheletale sunt relativ ample la nivelul craniului (scheletul facial este mai gracil şi tinde spre reducerea prognatismului, orificiul occipital tinde spre orizontală), al centurii pelviene (osul sacru şi iliac) şi bazinului (scurtare, adâncire, alungire) datorită modificării centrului de greutate, al coloanei vertebrale (curbura accentuată pentru amortizare şi echilibru), al labei piciorului (curbura tălpii) şi mâinii (evoluţia degetului opozabil). Semnificativ este faptul că o serie de schimbări - în special la nivelul membrelor - par să indice şi schimbări neuronale (la nivelul sistemului nervos central). Principalele puncte în care au fost identificate resturi fosile ale lui A. afarensis sunt Hadar (Afar), Etiopia (exemplarul denumit "Lucy", unul dintre cele mai complete schelete identificate până acum), Laetoli (Tanzania, la 40 km S de Olduway). A. afarensis nu are habitat amenajat (adăposturi sub forma paravanelor sau al platformelor amenajate) sau unelte; probabil avea comportamentul unui vânător de talie redusă, cu o puternică înclinaţie spre vânătoarea cooperativă şi exploatarea carcaselor abandonate de marii carnasieri.
[modifică] Australopitecus robustus
Specia se precizează pe la 3 mil ani, iar durata de existenţă se întinde între 3 şi 1 mil. ani. Cu o talie net superioară (1,50 m şi un volum cranian de 500-550 cm3), A. robustus reprezintă o evoluţie spre specializare în parte datorată şi alimentaţiei (orientarea spre vegetale de savană, cu un procent ridicat de silice şi celuloză). Amănuntele anatomice sunt următoarele: bipedie perfectă, craniu rotunjit mult peste arcada supraorbitală,unghi închis la baza craniului, creastă sagittală, orificiu occipital care evoluează spre orizontală, arcada dentară diastemică (I + C < M); probabil poseda un encefal mult mai complex. Exemplarele identificate sunt răspândite pe o arie mult mai largă, iar influenţa nişelor ecologice variate poate explica unele diferenţe care apar între diferitele exemplare. Descoperirile cele mai importante sunt următoarele: Omo/Shungura (Etiopia) - 2,2/1,8 mil. ani; Olduway/Bed 1 (Tanzania) - 1,8 mil. ani, denumit iniţial Zinjanthropus boisei, cu un volum cranian de 500 cm3, faţa foarte dezvoltată, cutie craniană teşită, creastă sagittală, torus supraorbital, torus (coc) occipital puternic); Swartkrans (Africa de Sud) - 1,8 mil. ani, denumit initial Paranthropus cressidens, mult mai masiv, creastă sagittală, torus supraorbital, dentiţie modernă la nivelul molarilor; Chessowanja (Kenya) - 1,8 mil. ani, foarte asemănător cu Swartkrans; Kromdraai (Africa de Sud) - 1.8 mil. Ani, denumit iniţial Paranthropus robustus, faţă largă, fosă subtemporală profundă; East Turkana (Ileret, Koobi Fora) (Kenya) -1,8/1,5 mil. ani, cu un volum cranian de aprox. 500 cm3, craniu foarte robust, dimorfism sexual (creastă sagittală la masculi), prognatism accentuat şi molari foarte accentuaţi în raport cu caninii şi premolarii, oase excepţional de groase. Este sub semnul întrebării dacă aceştia au produs unelte (la Olduway, resturi de A. robustus au fost identificate în acelaşi nivel cu H. habilis).
[modifică] Australopitecus africanus
Datat între 3 - 1 mil. ani şi cu o talie cuprinsă între 1,30 - 1,40 m, A. africanus are un volum cranian de 4-500 cm3. Este mai putin specializat, deci cu o capacitate evolutiva mai mare. În condiţiile în care savana era domeniul marilor rumegătoare şi a carnasierelor, iar pădurea era apanajul primatelor (în special a celor adaptate la mediul arboricol sau care continuau să aibe mâinile prehensile), singura nişă disponibilă era cea dintre savană şi pădure - sau o zonă de tip parkland. Este tipul de nişă care se extinde în Africa cam în aceiaşi perioadă (3 - 1 mil. ani). Spre deosebire de A. robustus, perfect adaptat unei diete vegetale, A. africanus are un comportament alimentar omnivor (comportamentul ooportunistic este mai accentuat) şi, probabil, face primii paşi spre vânătoarea cooperativă. De notat este faptul că A. africanus este primul tip de australopithec identificat; în 1925, doctorul sud-african Raymond Dart descoperea la Taung, în Africa de Sud, calota craniană a unui copil de aproximativ 6 ani (cu un posibil volum cranian la maturitate de aprox. 600 cm3) pe care l-a numit Pleisanthropus transvaalensis. Tot Dart este cel care consideră că aceşti indivizi ar fi creat aşa-numita cultură osteodontokeratică (unelte produse din oase, fildeş/dinţi de animal şi lemn); ipoteza este discutabilă, mai ales că este nevoie de condiţii speciale pentru conservarea resturilor organice pe o perioadă aşa de lungă. Alte exemplare identificate: Makapansgaat, Africa de Sud (435 cm3); Sterkfontein, Africa de Sud (500 cm3, cu un număr de asemănări cu omul contemporan la nivelul orbitelor, al orificiului nazal şi al osului iliac). Urmasul sau va fi Homo Habilis.
| Evoluţia umană |
| Sahelanthropus tchadensis - Orrorin tugenensis |
| Ardipithecus: Ardipithecus ramidus - Ardipithecus kadabba |
| Australopitecine |
| Australopitecus : A. afarensis - A. africanus - A. anamensis - A. bahrelghazali - A. garhi |
| Paranthropus: P. boisei - P. robustus - P. aethiopicus |
| Proto-umană |
| Kenyanthropus platyops |
| Homo: H. habilis - H. rudolfensis - H. ergaster - H. erectus - H. floresiensis - H. antecessor - H. heidelbergensis - H. neanderthalensis - H. sapiens idaltu - H. rhodesiensis - H. cepranensis - H. georgicus - H. sapiens |
