William Faulkner
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Medievală |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
William Cuthbert Faulkner (n.25 septembrie 1897 – d.6 iulie 1962) a fost prozator american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1949, unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii contemporane americane.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"pentru viguroasa şi unica sa contribuţie artistică la romanul american modern."
[modifică] Date biografice
Născut în 1897 în New Albany, William Faulkner şi-a petrecut în micul orăşel Oxford din Mississippi, o copilărie legănată de poveştile bătrânei negrese Caroline Barr despre glorioşii şi dezastroşii ani ai războiului civil. Poveşti în care revenea mereu figura legendară a străbunicului, colonelul William Clark Falkner, aventurier, războinic şi scriitor de succes. (Unul din romanele acestui înaintaş:The White Rose of Memphis (Trandafirul alb din Memphis) cunoscuse 36 de ediţii.)
Şcoala primară şi liceul neterminat le va face în orăşel, ca apoi să intre funcţionar la banca bunicului său, viitorul "model" al lui Sartoris.
În timpul primului război mondial, nefiind primit ca voluntar în armata americană, se înrolează în aviaţia engleză "Royal Flying Corps", dar rămâne până în 1918 într-o tabără de antrenament din Canada.
Se întoarce acasă, unde se înscrie la universitatea Ole Miss dar după un an se retrage, neavând posibilitatea să-şi continue studiile. Războiul nu-l văzuse decât de departe, America o vedea de prea aproape. Şi acum, după sublinierea unor biografi, începe a se accentua sentimentul dramei din vieţile oamenilor şi meleagurile natale.
Hrănit în iluziile gloriei apuse şi dezamăgit de viaţa mizeră a Sudului - nici situaţia familiei sale nu era din cele mai strălucite - tânărul Faulkner se refugiază în scrierea unor versuri romantice sau ermetice.
Preia postul de diriginte al oficiului poştal al universirăţii din Oxford, publică o culegere de versuri The marble Faun (Faunul de marmură), 1924, şi apoi pleacă la New Orleans. Aici face cunoştinţă cu scriitorul Sherwood Anderson, cu ajutorul căruia îi va apare primul roman Soldier's Pay (Plata soldatului), 1926. Călătoreşte în Europa, vizitând Italia şi Elveţia şi rămâne câteva luni la Paris. Reîntors publică un roman Mosquitoes (Ţânţarii), 1927, o imagine amară a mediului de intelectuali snobi şi superficiali în care se învârtea. La Oxford va trăi din tot felul de munci ocazionale şi va scrie.
În anul 1929, publică romanul Sartoris, moment crucial în creaţia sa, o reîntoarcere către istoria legendară sau reală a locurilor natale, începutul celebrei saga despre imaginarul comitet Yoknopatawpha.
Începând cu "Sartoris" , avea să scrie Faulkner mai târziu, am descoperit că merită să scriu despre măruntul meu petec de glie natală şi că nu voi trăi îndeajuns ca să termin tot ce se poate scrie despre el. După câteva luni apare Sound and Fury (Zgomotul şi furia), prima carte a lui Faulkner care are un deosebit ecou.
De aici încolo, vreme de peste treizeci de ani, scriitorul va constitui prin romanele şi povestirile sale o mitologie a Sudului care va porni de la date reale sau mitizate ale istoriei prezente şi trecute ale acestei regiuni. Doar câteva din aceste opere vor cunoaşte, la început, deosebita apreciere şi recunoaşterea pe care o meritau. De abia în 1946, publicarea unei antologii a scrierilor faulkneriene de către cunoscutul critic american Malcolm Cowley, The Portable Faulkner impune opiniei publice sin SUA un mare scriitor pe nedrept neglijat. De altfel în 1949, Faulkner va primi Premiul Nobel, în acest fel recunoaşterea unanimă încununând o vastă operă, o fascinantă şi uluitoare epopee, evocare şi invocare a omului care caută să-şi cunoască puterile,înfruntându-se pe sine şi lumea, în lupta pentru afirmarea valorilor umane.
Creând pe harta lumilor posibile comitatul imaginar Yoknopatawpha, autorul lui l-a dăruit cu o ordine spirituală şi temporală minuţios şi inepuizabil constituită, până la a înscrie oamenii şi întâmplările acestui teritoriu legendar într-un prezent care se numeşte eternitatea şi într-o societate care se numeşte umanitatea. Ideea de a inventa acest ţinut mitic, în care criticii literari au văzut alegoria Sudului american, i-a venit în urma unui vis, în care a văzut un timbru emis de Poşta Yoknopatawpha. Numele său are evidente rezonanţe indiene.
În urma unei crize cardiace, marele scriitor moare la 6 iulie 1962.
[modifică] Bibliografie
[modifică] Poeme şi eseuri
- The Marble Faun (Faunul de marmură), poeme (1924)
- Salmagundi (1932)
[modifică] Romane
- Soldier's Pay (Plata soldatului) (1926)
- Mosquitoes (Ţânţarii) (1927)
- Sartoris (1929)
- The Sound and the Fury (Zgomotul şi furia) (1929)
- As I Lay Dying (În timp ce-agonizez) (1930)
- Sanctuary (Sanctuar) (1931)
- Light in August (Lumină de august) (1932)
- Pylon (Pilon) (1935)
- Absalom, Absalom! (1936)
- The Unvanquished (Neînvinşii) (1938)
- Intruder in the Dust (Nechemat în ţărână) (1948)
- Requiem for a Nun (Recviem pentru o călugăriţă) (1951)
- A Fable (O parabolă) (1954) - Premiul Pulitzer în 1955
- The Reivers (Tâlharii) (1962) - Premiul Pulitzer în 1963
[modifică] Trilogia Snopes
- 1. The Hamlet (Cătunul) (1940)
- 2. The Town (Oraşul) (1957)
- 3. The Mansion (Conacul) (1959)
[modifică] Nuvele şi povestiri
- These Thirteen (Aceşti treisprezece) (1931)
- A Rose for Emily (Trandafir pentru Emilia) (1930)
- Doctor Martino and Other Stories (Doctorul Martino şi alte povestiri) (1934)
- The Wild Palms : (If I Forget Thee, Jerusalem) (1939)
- Barn Burning (1939)
- Go Down, Moses (Coboară, Moise) (1942)
- Knight's Gambit (Gambitul regelui) (1949)
- Race at Morning (1955)
- Flags in the Dust (1973)
[modifică] Referinţe critice
[modifică] Alfred Kazin
"Sartre care a găsit în "Zgomotul şi furia" o mai mare semnificaţie universală decât a bănuit Malraux în "Sanctuar", a considerat opera lui Faulkner drept cea mai strălucită soluţie a problemei timpului în romanul contemporan... Toate la Faulkner se întorc spre om ca un conflict care tinde să se exprime ca istorie... Lumea lui Faulkner e pasionată, umană, reală, solid înrădăcinată în ... voinţa umană ... Faulkner a personificat îndrăzneala imaginaţiei şi forţa stilului, amintiri şi dureri profund interiorizate, adevărata trudă a experienţei Sudului, sânge, pământ şi frământări...Personajele sale vor medita continuu la consecinţele acţiunilor lor - nu în speranţa de a micşora ceea ce de la început a fost dincolo de ei - ci din nevoia inevitabilă a gândirii de a trăi cunoscând consecinţele acţiunii... Faulkner a demonstrat un simţ shakespearian al limbii, paralelă cu acţiunea, un alt mod de acţiune, capabilă de a scrie istoria, dar nu să o modifice."
[modifică] Flannery O'Connor
"Simpla prezenţă a lui Faulkner în mijlocul nostru face să existe o mare deosebire între ceea ce poate un scriitor să-şi permită sau să nu-şi permită să facă"
[modifică] Legături externe
- en Biografie
- en Bibliografie
- en Cronologie
- en William Faulkner
| Predecesor: Thomas Stearns Eliot |
Premiul Nobel pentru literatură 1949 |
Succesor: Bertrand Russell |
