Vlaams Belang

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vlaams Belang (Interestul Flamand în neerlandeză), înainte cunoscut ca Blocul Flamand (het Vlaams Blok) este un partid politic flamand în Belgia, autodeclarat social-popular, catalogat drept extrema-dreaptă de către majoritatea, în acelaşi timp partidul flamand cu cele mai multe voturi la ultimele alegeri.

Cuprins 1 Istorie 2 Personalităţi 3 Obiective 3.1 1. Statul Flamand 3.2 2. Democraţia 3.3 3. Familia 3.4 4. Respectarea vieţii 3.5 5. Politica în privinţa străinilor 3.6 6. Securitate şi justiţie 3.7 7. O Flandră înfloritoare 3.8 8. Politica socială 3.9 9. Cultură, tinereţe şi sport 3.10 10. Mediul înconjurător, orânduirea spaţiului şi mobilitate 3.11 11. Flandra în lume 4 Popularitate 5 Legături externe

[modifică] Istorie

La alegerile din 17 decembrie 1978, Blocul Flamand era un fel de coaliţie, ce reunea două partide rupte din Uniunea Populară (de Volksunie), în urma unui dezacord cu provire la Pactul Egmond. Aceste două partide erau: Partidul Naţional Flamand (de Vlaams Nationale Partij) a lui Karen Dillen, şi Partidul Popular Flamand (de Vlaamse Volkpartij) a lui Lode Claes. Karel Dillen era şeful unic al celor două, de aceea ele au fuzionat, formând Blocul Flamand.

În 1989, restul partidelor din Belgia formează un « cordon sanitar », adică o înţelegere potrivit căreia nici un partid să nu facă coaliţiune cu VB-ul. Din punctul de vedere al celorlalte partide, VB-ul trebuie izolat, din cauza tendinţelor nedemocratice (acuzare de xenofobie, rasism...). Din punctul de vedere al VB-ului, VB e singurul partid care respectă viaţa şi familia, iar celelalte partide, îmbuibate de setea de putere, promovează o pseudo-democraţie, lucruri care le unesc pe toate, determinându-le a forma acest cordon sanitar.

La 21 aprilie 2004, Curtea de Apel din Gânt condamnă câteva SRL-uri rasiste şi xenofobe: Concentrarea Flamandă, Institutul Naţional de Formare, Radioteleviziunea Naţionalistă. Această deciziune va fi confirmată de Curtea de Casaţiune din Gânt, pe 9 noiembrie. În urma unei colaborări între Blocul flamand şi aceste SRL-uri, Blocul Flamand risca să intre în ilegalitate. De aceea, la 15 noiembrie 2004 se dizolvă, reunindu-se sub numele de Interesul Flamand, renunţând printre altele la cererea de a fi repatriaţi emigranţii neeuropeni. La ultimele alegeri, din 2004, VB a avut cel mai mare număr de voturi, obţinând 32 de scaune (24,2%) în Parlamentul Flamand, şi 3 scaune (23,2% din totalul de belgieni) în Parlamentul European.

[modifică] Personalităţi

Preşedintele partidului este Frank Vanhecke. Alte două figuri importante sunt: Filip Dewinter şi Gerolf Annemans. Cu toate că Frank Vanhecke e preşedintele oficial, Filip Dewinter e liderul harismatic al partidului.

Trei persoane sunt vrednice de pomenire, întrucât acestea sunt capii a trei tendinţe din cadrul VB-ului: Alexandra Colen - tendinţa conservatoare de dreapta. Karel Dillen (fostul preşedinte) - tendinţa naţionalistă flamandă. Filip Dewinter (capul harismatic) - problematica străinilor.

[modifică] Obiective

Obiectivele VB sunt criticate la nivel înalt. Părerea VB e că uneori unii membri ai partidelor opuse critică VB-ul, fără a şti despre ce e vorba, şi concentrându-se îndeosebi asupra obiectivului independentist flamand, fără a ţine seama de politica sa socială. Pe de altă parte, criticii VB-ului argumentează punctul lor de vedere, spunând că pretenţia independentistă e anticonstituţională, şi câtă vreme primul obiectiv al VB-ului e anticonstituţional, celalalte puncte nu merită cercetate, deoarece: fie ele se referă la un “viitor” stat flamand, şi în acest caz ele nu servesc la nimic în Belgia unitară, fie ele nu sunt vrednice de a fi luate în seamă, din cauza neconstituţionalităţii primului punct.

Pe de altă parte, există controverse asupra faptului că VB-ul ar fi rasist sau nu. VB-ul are părerea următoare: « rasismul » se defineşte drept pretinderea superiorităţii undei rase faţă de celelalte; or VB-ul n-a pretins niciodată aceasta; ci doar vrea să reducă imigrarea şi să flamandizeze străinii legal stabiliţi în Flandra; autohtonul primează în faţa heterohtonului. După părerea celor opuşi VB-ului, fiecare persoană are dreptul la cultura proprie; toţi oamenii sunt egali, iar a prima autohtonul înseamnă a face rasism practic.

Pentru a vedea orientarea Interesului Flamand întocmai, merită trecute în revistă obiectivele partidului.

[modifică] 1. Statul Flamand

• Federalismul în stil Belgia e dăunător Flandrei, deoarece:
• Flandra acoperă multe cheltuieli federale şi regionale brusselare şi vălene.
  • Flandra plăteşte 75% din amenzile rutiere.
  • Flandra dă gratuit 500 kWh de electricitate Valoniei.
  • Flandra a investit în Societatea Naţională de Căi Ferate Belgiene 17,5 miliarde euro mai mult decât celelalte regiuni, pe când ele folosesc trenurile pe banii Flandrei.
  • Compania naţională de aviaţie Sabena a falimentat, deoarece francofonii n-au dorit investiţia companiei naţionale olandeze. În plus, înainte de faliment, Belgia cheltuia în Sabena 781 milioane de euro pe an. Falimentul Sabenei a dat în şomaj şapte mii de muncitori.
  • Şomajul. Din totalul de şomeri belgieni, “doar” 32% sunt flamanzi, iar din totalul de şomeri flamanzi, 56% caută de lucru. Din contră, din şomerii belgieni 52% sunt văleni, dar doar 9% caută de lucru. Flandra plăteşte 10% din alocaţiile de şomaj vălene.
  • Asigurări şi subvenţii. Flandra subvenţionează alocaţii şi întreprinderi nerentabile din Valonia. Printre altele, două centre de sortare ale Poştei.
  • Transfer de bunuri şi diferenţă culturală. Toate sumele adunate, zilnic fiecare flamand în medie trebuie să dea valonilor şi bruxelezilor 5 euro: o solidaritate care pentru VB e exagerată.
  • Bruxelles, oraş flamand. Brussel e, prin tradiţiune, un oraş flamand, care a fost francofonizat forţat în secolul al XX-lea; de aceea, în cazul atingerii obiectivului independenţei Flandrei, VB-ul doreşte includerea regiunii Brussel/Bruxelles în Flandra. În cazul acesta, francofonilor brusselari li s-ar da avantaje lingvistice.
  • Regiune sau stat în Europa. În eventualitatea independenţei Flandrei, aceasta ar păstra 15 sau 16 scaune în Parlamentul European, şi ar fi un model de stat nou în inima Europei.

[modifică] 2. Democraţia

VB a fost acuzat de lipsa de democraţie. În cazul independenţei Flandrei, VB optează pentru:

• Un stat democratic, în care rolul principal să fie atribuit parlamentului.
• O mare libertate de expresie, şi suprimarea pedepselor pentru părerile personale.
• În ceea ce priveşte acuzaţiile de discriminare şi rasism, VB e de părere că celelalte formaţiuni politice sunt discriminatoare faţă de VB, vrând să elimine opoziţia de dreapta.
• Respectul faţă de instituţiuni. VB a luptat - în special în cadrul dosarului BHV - şi încă luptă, pentru ca Flandra să fie respectată şi la nivel lingvistic. În raionul BHV trăiesc mulţi francofoni. VB are în optică inculturizarea lor. După părerea VB-ului, francofonii din BHV nu sunt o minoritate propriu-zisă, ci emigranţi economici veniţi din Valonia sau Brussel. De aceea, şi aceştia ar trebui să înveţe neerlandeza, şi să poată vota doar pentru Flandra.
• Referendum. Ar trebui să se facă un referendum, pentru ca flamanzii să-şi poată exprima părerea, în privinţa independenţei/neindependenţei Flandrei.
• Reducerea fondurilor pentru numirile politice.
• Media politic-nepărtinitoare.
• Democraţia comunală şi provincială: comuna şi provincia să aibă atribuţiuni mai mari.
• Drepturile următoare:
  • Principii egalitare şi nediscriminatoare.
  • Neatingerea trupească şi spirituală.
  • Dreptul la libera emancipare a personalităţii.
  • Dreptul la informaţie, şi interzicerea cenzurii.
  • Dreptul la unitate.
  • Dreptul la cultul divin şi la convingeri vitale.
  • Inviolabilitatea domiciliului.
  • Caracterul pudic al trupului.
  • Garantarea libertăţii individuale.
  • Principiul legal penal al prezumpţiei de nevinovăţie.
  • Dreptul la învăţământ.
  • Dreptul la proprietate.
  • Dreptul la viaţă.
  • Dreptul de a întreprinde.
  • Dreptul la libertatea de exprimare.

[modifică] 3. Familia

• Oprirea discriminaţiei fiscale pentru văduvi.
• Alocaţii pentru fiecare copil născut.
• Salarizarea casnicelor/casnicilor pentru educarea copiilor.
• Creşterea statutului social pentru cuplurile ce adoptează copii.
• Întrajutorarea familiilor primitoare de copii.
• Rapoarte despre familii.
• Creşterea alocaţiilor familiale.
• Ajutor bănesc cuplurilor ce se căsătoresc.
• Concediu de maternitate de trei ani; trei ani de asigurări sociale gratuite mamelor, şi un an gratuit de îngrijiri paliative.
• măsuri pro-familiste în întreprinderi.

[modifică] 4. Respectarea vieţii

VB-ul are următoarele convingeri:

• Viaţa nenăscută din pântecele mamei e viaţă umană.
• Viaţa umană nevinovată nu poate fi ucisă.
• Există alte rezolvări problemei.

De aceea obiectivele Interesului Flamand sunt:

• Interzicerea avortului.
• Întrajutorarea femeilor purtătoare de sarcină nedorită.
• Interzicerea eutanasiei.
• Îmbunătăţirea îngrijilor paliative.

[modifică] 5. Politica în privinţa străinilor

În ciuda acuzaţiilor de rasism şi xenofobie, Interesul Flamand are următoarele obiective:

• Oprirea imigraţiunii în masă.
• Flandra trebuie să rămână de identitate şi cultură apuseană.
• Măsuri drastice pentru întregirile de familie.
• Măsuri omeneşti, dar ferme, împotriva vânătorilor de fericire şi a ilegalilor.
• Elaborarea unei legi stricte în privinţa cetăţeniei duble.
• Dreptul şi obligaţiunea străinilor stabiliţi în Flandra de a învăţa limba neerlandeză şi a respecta legile ţării.
• Imposibilitatea străinilor de a ajunge în instituţiuni de conducere.
• Obligaţia străinilor de a-şi dovedi integrarea şi loialitatea faţă de ţară.

[modifică] 6. Securitate şi justiţie

• Mai multe mijloace şi mână de forţă pentru poliţie şi parchet.
• O politică a justiţiei prin: prevenţie şi toleranţă “zero”, pedepse alternative şi efective, şi pedepse prin cumul.
• Mai mulţi bani şi asistenţă victimelor.
• Abrogarea « legii Ljeune » (lege care permite o eliberare a recidiviştilor, în baza vîrstei înaintate; VB face remarca următoare: dacă legea Lejeune n-ar fi existat, Marc Dutroux ar fi rămas în închisoare şi nu le-ar fi putut ucide pe Julie şi Melissa, pe An şi Eefje).
• Separarea Justiţiei pe comunităţi, şi modernizarea ei.
• Autorităţile să poată face percheziţii la domiciliul străinilor, în scopul combaterii criminalităţii.
• Expulsiunea străinilor criminali, retragerea cetăţeniei.
• Nici o legalizare a toleranţei drogurilor, însă o întrajutorare a celor dependenţi de droguri, şi tratament sever faţă de dealerii de droguri.
• Pedepsirea şi întemniţarea tinerilor criminali în închisori pentru tineret.
• O reţea rutieră mai sigură, în locul amenzilor rutiere exagerate.

[modifică] 7. O Flandră înfloritoare

• Reducerea impozitului global.
• Oprirea fondurilor care se duc spre Valonia, şi investirea în siguranţa socială.
• Regionalizarea fondurilor pentru autorităţi.
• Un sistem fiscal bazat pe reducerea impozitului pe venit.
• Regionalizarea fondurilor ce vin din impozite, reducerea contribuţiei pentru ieşirea din criză.
• Măsuri pentru mărirea mijloacelor de muncă.
• O politică a sindicatelor flamande independente.
• Convenţii colective de muncă flamande.
• Ocrotirea meseriilor agricole familiale.
• O politică proprie flamandă.
• Convenţii internaţionale, în vederea investirii din partea multinaţionalelor.
• Premierea patronilor şi salariaţilor fruntaşi, prin înlesniri fiscale.

[modifică] 8. Politica socială

• Regionalizarea siguranţei sociale.
• Statut special pentru muncitori şi casnici.
• Statut social pentru angajaţi şi independenţi.
• Birou social în fiecare cartier din fiecare comună.
• Calificarea şi salarizarea bună a sănătăţii.
• Pensii de cuviinţă pentru bătrâni.
• Acordarea de locuinţe sociale fără părtinire.
• Eliminarea listelor de aşteptare.
• Excluderea recidiviştilor de la centrele de sprijin pentru tineri.
• Măsuri de cuviinţă pentru persoanele cu handicap.

[modifică] 9. Cultură, tinereţe şi sport

• Protejarea limbii neerlandeze.
• Un minimum de procentaj în plus pentru producţiile radui & tv în neerlandeză.
• Implicarea autorităţilro în afaceri de cultură.
• Creşterea şanselor egalitare.
• Politica de cultură orientată spre calitate, nu spre ofertele gratuite.
• Cultura autohtonă să nu fie atinsă de străini, ci să crească din bază proprie.
• Oprirea publicităţii deghizate în politică culturală.
• Susţinerea sporturilor locale flamande de către autorităţi.
• Regionalizarea ultimelor ligi sportive belgiene.
• Intrarea în politica regională şi comunală a tineretului competent.

[modifică] 10. Mediul înconjurător, orânduirea spaţiului şi mobilitate

• Politică a mediului înconjurător flamand.
• Acţiuni de protecţie a mediului, şi înlesniri fiscale.
• Reducerea gunoaielor.
• Înfrumuseţarea oraşelor.
• Grija pentru spaţiu.
• Reducerera poluării solurilor arabile.
• Promovarea meseriilor nepoluante.

[modifică] 11. Flandra în lume

• Colaborări puternice cu Ţările de Jos.
• Un corps diplomatic flamand, care să promoveze limba neerlandeză şi interesul ţării în lume.
• O Europă europeană, în care popoarele să poată subzista prin ele înseşi.
• O Europă democratică, în care oraşele şi statele membre să aibă mai mult de spus.
• O Europă în care popoarele suverane să fie libere atât a adera, cât şi a o respinge.
• O Europă în care forţele de apărare să fie independente şi egale cu cele ale SUA.
• Colaborare în vederea dezvoltării inteligente şi controlate, colaborare cu ţările de origine a străinilor stabiliţi în Flandra.

[modifică] Popularitate

În ochii unora, Interesul Flamand pare a fi demagogic, în special datorită faptului că nu are un vocabular adecvat, ci simplist, astfel putând convinge oamenii simpli. După părerea vlaams-belangiştilor, VB-ul e un partid social naţional prin definiţie; pe celelalte partide nu le-ar interesa oamenii de rând, şi de aceea ele vorbesc într-un limbaj pe care omul simplu nu-l înţelege; or Interesul Flamand se coboară la nivelul omului de rând.

[modifică] Legături externe

VlaamsBelang.be - situl oficial

VlaamsBlok.be - vechiul sit oficial