Teaitetos (Platon)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este despre Dialogul Theaitetos scris de Platon. Pentru matemetacianul grec vezi Theaetetus (matematician).

Dialogul Theaitetos aparţine perioadei de bătrâneţe a evoluţiei platonismului alături de Parmenide, Sofistul, Omul politic, Timaios, Critias, Philebos, Legile. Se poate afirma că odată cu acest dialog, Platon trece de la gândirea de tip matematic la gândirea de tip dialectic.¹

În Theaitetos Platon cercetează procesul subiectiv al cunoaşterii, la care se ajunge prin critica unor pseudo-cunoaşteri. Acestea din urmă, având un caracter de exemplu negativ, pot doar reflecta calea spre adevărata cunoaştere. Din această perspectivă, Theaitetos este „un dialog criticist cu care începe redimensionarea sistemului platonician, o «critică a raţiunii pure» a antichităţii greceşti”.²

Fiind un dialog axat pe problema cunoaşterii, ce alt personaj ar fi fost mai potrivit pentru a o lămuri, decât Socrate? Platon apelează din nou ca şi în alte dialoguri la Socrate „pentru ca prin el să se evidenţieze întreaga forţă negativă şi distructivă a artei maieuticii”.³ „În dialogul Theaitetos este reintrodus cu un rol semnificativ Socrate, filosoful existenţei subiective, al omului, pentru a lua poziţie în favoarea unei alte cauze, insuficienţa cunoaşterii înţeleasă ca pură subiectivitate”. ⁴

Conţinutul dialogului este construit pe o temă din sfera cercetării lui Socrate şi anume cea a ştiinţei. Prin modul în care Socrate conduce discuţia şi felul în care Theaitetos răspunde, dialogul demonstreză că nu este posibilă definirea ştiinţei prin prisma unei cunoaşteri subiective.

Pentru a putea înţelege acest dialog este necesară evidenţierea gnosologiei platoniciene; ea este formată din: opinia (gr. doxa) – cunoaşterea lumii sensibile şi ştiinţa (gr. episteme) – cunoaşterea lumii inteligibile. Se poate ajunge la cunoaşterea adevărată prin trecerea de la doxa la episteme; acest lucru este subliniat încă din prima parte a dialogului Theatetos, când Socrate respinge rând pe rând toate definiţiile lui Theaitetos cu privire la ştiinţă, pe motiv că ele nu fac nici o trimitere la lumea ideilor sau la existenţa în sine.

[modifică] Ce este cunoaşterea?

Socrate, cercetând prin propria metodă, cea a maieuticii, problema cunoaşterii, îi adresează lui Theaitetos întrebarea în jurul căreia gravitează întregul dialog: Ce este cunoaşterea ?

Theaitetos răspunde acestei întrebări identificând rând pe rând cunoaşterea cu: senzaţia, opinia adevărată, opinia adevărată însoţită de raţiune.

[modifică] Note

• ¹ Léon Robin – Platon, trad. Lucia Magdalena Dumitru, Editura Teora 1996
• ² Gheorghe Vlăduţescu – Istoria filosofiei antice
• ³Vasile Muscă – Introducere în filosofia lui Platon
• ⁴Vasile Muscă – Introducere în filosofia lui Platon, p. 154