Pion (şah)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Piese de şah
	Rege
	Regină
	Turn
	Nebun
	Cal
	Pion

Pionul este piesa prezentă în număr cel mai mare într-un joc de şah, există câte 8 pioni pentru fiecare jucător. Scopul pionilor este asemănător cu cel al corpului celui mai numeros uman dintr-o armată din realitate, având funcţia soldaţilor lipsiţi de orice grade militare. Pionii sunt considerate piesele cu valoarea cea mai scăzută din jocul de şah, fiind frecvent "sacrificaţi" cu scopul de a obţine o poziţie superioară sau mascând un atac ulterior asupra adversarului. Nu întâmplător, se foloseşte frecvent în vorbirea obişnuită expresia "a sacrifica un pion" cu înţelesul unei investiţii mici pentru un rezultat ulterior major.

Cuprins 1 Mutarea pionilor în jocul de şah 2 Atacul şi capturarea 3 Blocarea pionilor 4 Transformarea pionilor în piese majore 5 Poziţia iniţială a pionilor 6 Jocul de şah

[modifică] Mutarea pionilor în jocul de şah

În diagrama 1 sunt prezentate mutările posibile ale pionilor.

• Pionii pot muta doar câte un câmp şi numai înainte, pe verticală, dacă acel câmp este liber.

1. Este cazul pionilor albi de la a2 şi e7 care pot muta la a3, primul, respectiv la e8, al doilea.
2. Este, de asemenea, cazul pionilor negri de la d2 şi h7, care pot muta la d1 şi h6.

• Există doar o singură excepţie în cazul mutării pionului doar un câmp, numai înainte. Dacă pionul nu a fost mutat deloc, adică se află de la începutul jocului pe câmpul poziţiei iniţiale (vedeţi diagrama 2), atunci poate fi mutat, doar o singură dată, două câmpuri, până la jumătatea "câmpului de bătălie", care este tabla de şah.
  • Este cazul pionilor albi a2 şi c2 care pot fi mutaţi nu numai la a3 şi c3, dar şi la a4 şi c4.
  • Este, de asemenea, cazul pionilor negri de la f7 şi h7, care pot fi mutaţi fie la f6 şi h6 sau la f5 şi h5.

[modifică] Atacul şi capturarea

Spre deosebire de celelalte piese ale jocului de şah, care atacă exact pe direcţia lor de mutare, pionii se deplasează într-un fel, pe verticală, şi atacă, respectiv, capturează piese adverse pe diagonală.

În diagrama 1, este cazul pionului alb de la b6 şi a celui negru de la g3. Pionul alb de la b6 poate înainta doar un câmp, la b7, dar ar putea captura orice piesă adversă aflată fie la a7 sau la c7. Similar, pionul negru de la g3 poate înainta doar un câmp, la g2, dar ar putea captura orice piesă adversă aflată fie la a7 sau la c7.

O formă specială de atac şi capturare, numită en passant, se poate aplica numai capturării unui pion de către alt pion în condiţii speciale (vedeţi diagrama corespunzătoare). Pionul expus atacului şi capturării en passant trebuie să fi fost mutat două câmpuri trecând pe lângă cel advers, deci fiind în câmpul său de atac. Dreptul de capturare en passant se pierde, dacă captura nu reprezintă mişcarea următoare.

[modifică] Blocarea pionilor

Datorită mobilităţii reduse a pionilor, aceştia nu trebuie întotdeauna capturaţi. Uneori, din raţiuni de strategie, este preferabilă blocarea acestora. Blocarea pionilor se realizează prin plasarea unei piese adverse pe unicul câmp pe care pionul ar putea muta la un moment dat.

Blocarea poate fi eficientă în multe cazuri, dar poate fi şi o sabie cu două tăişuri, întrucât prin blocarea pionilor nu se realizează şi anularea funcţiei de atac a acestora. Chiar blocaţi, pionii pot, evident, ataca şi captura pe diagonală.

[modifică] Transformarea pionilor în piese majore

Deşi considerat modest şi lesne de sacrificat, totuşi pionului i se rezervă un loc special în jocul de şah, putând deveni orice piesă majoră doreşte jucătorul (regină, turn, cal sau nebun), cu excepţia regelui.

La capătul cursei sale solitare pe verticală, dacă scapă de toate pericolele de captare sau blocare, orice pion se poate transforma într-o altă piesă majoră, care devine activă în clipa transformării.

Spre exemplu, în diagrama 1, dacă pionul negru de la d2 sau cel alb de la e7 fac mişcările finale la d1, respectiv la e8, se transformă fiecare într-o altă piesă majoră de aceeaşi culoare. Totuşi, la schimbarea pionului sunt preferate reginele, din motive evidente, ce sunt forţa şi mobilitatea lor.

Teoretic, orice jucător de şah are la începutul jocului alături de o regină, alte 8 potenţiale regine, dacă toţi cei opt pioni ar fi transformaţi, la limită, în regine. Acest amănunt, adesea uitat, al puterii "modestului" pion dă un cu totul alt înţeles faimosului citat al lui Napoleon Bonaparte referitor la "bastonul de mareşal" purtat de fiecare soldat în raniţa sa.

[modifică] Poziţia iniţială a pionilor

În diagrama 2, se observă dispoziţia iniţială a pionilor într-o partidă de şah. Pionii albi ocupă linia a 2-a a tablei, iar cei negri linia a 7-a. În spatele pionilor, protejaţi de aceştia se găsesc aşa zisele piese majore: regele, regina, câte doi nebuni, doi cai şi două turnuri.

Este demnă de remarcat protejarea totală a ambelor "armate" la începutul jocului. Piesele majore se găsesc îndărătul pionilor, protejate de aceşti, iar pionii pot ataca fiecare câmp al liniilor 3 pentru alb şi 6 pentru negru, de două ori, cu excepţia câmpurilor laterale, ce sunt atacate doar o singură dată, dar care sunt protejate de marginea tablei.

[modifică] Jocul de şah

Jocul de şah este, în esenţă, parăsirea unei stări de echilibru primar, static şi sigur, pentru căutarea unui alt tip de echibru, care este progresiv, dinamic, nesigur şi agresiv sau defensiv, depinzând de dezvoltarea partidei în sine.