Odobeşti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||
| Amplasare | |||||
| Ţară | România | ||||
| Judeţ | Vrancea | ||||
| Atestare documentară | |||||
| Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]]) | 8.139 | ||||
| Suprafaţă | km² | ||||
| Densitatea populaţiei | loc./km² | ||||
| Altitudine | m n.m. | ||||
| Localităţi suburbane | {{{componenţă}}} | ||||
| Primar | |||||
| Sit web | [ ] | ||||
 |
|||||
|---|---|---|---|---|---|
| Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului | |||||
Odobeşti este un oraş în judeţul Vrancea, Moldova, România. Are o populaţie de 8.139 locuitori şi este în Podgoria Odobeşti. În oraş există două licee: Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" şi Grupul Şcolar Agricol. Acesta din urmă are peste 100 de ani de existenţă.
[modifică] Istoricul învăţământului viticol la Odobeşti
În anul 2001 s-au sarbatorit 100 de ani de existentă a învăţământului viticol în Odobesti. Cu această ocazie numeroşi foşti elevi ai şcolii, astăzi personalităţi de marcă ale viticulturii româneşti s-au întâlnit cu actualii elevi ai şcolii şi au depănat amintiri. Astfel, liceul a luat fiinţă în toamna anului 1901, mai precis în 27 octombrie 1901 – pe stil vechi – imediat după “număratul oilor”, după cum spune tradiţia. Pe scurt, în urma eforturilor unor localnici ai urbei Odobesti, pe atunci o comuna cu 5.000 de suflete, s-a înfiinţat o şcoală viticolă, scoală ce avea să dainuie peste veacuri. Funcţionarea şcolii a început într-adevar în localul casei Potop, alcătuit din două încăperi. Până la data de 15 martie 1902 a funcţionat numai un atelier de dogărie condus de un maistru şi sub conducerea lui Vasile Popa – directorul în exerciţiu al Şcolii Primare de băieţi din localitate. Şcoala a funcţionat în acest local până la data de 26 octombrie 1906, după care, împreună cu toate dependinţele ei, a fost mutată în localul propriu, construit cu ajutorul judeţului Putna şi a primariei Odobeşti. Localul nou construit avea 13 incăperi. La inceputul anului scolar 1945-1946, tot la data de 26 octombrie, sub denumirea de Şcoala Medie Tehnică de Viticultură, şcoala s-a mutat în localul în care se află şi astăzi. În anul 1951 s-a construit pe lângă cladirea principală şi în continuarea ei, bucătăria şi sala de mese. Mai târziu, în anii 1980, datorită creşterii numărului de elevi de liceu şcolarizati, s-a construit aşa-numita anexă, care cuprinde două laboratoare, patru săli de clasă şi dependinţe. S-a construit, de asemenea, un internat cu capacitatea de 150 locuri, iar blocul de nefamilişti a fost repartizat liceului, tot pentru internat scolar.
În decursul celor peste 100 de ani, în funcţie de evoluţia societăţii, de necesităţile pentru agricultură, existenţa specialiştilor şi a bazei didactico-materiale, şcoala şi-a desfăşurat activitatea sub denumirile urmatoare:
1901-1908 – Şcoala Elementară de Viticultură;
1908-1955 – Şcoala Medie Tehinică de Viticultură;
1955-1962 – Centrul Şcolar Agricol;
1962-1966 – Şcoala Tehnică de Horticultură;
1966-1976 – Liceul Agricol;
1976-1990 – Liceul Agroindustrial;
din 1990 – Grupul Şcolar Agricol.
