Nikolai Gumiliov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nikolai Stepanovici Gumiliov (în limba rusă Николай Степанович Гумилёв), 3 aprilie (stil vechi)/15 aprilie (stil nou) 1886 – august 1921) a fost unul dintre poeţii importanţi din Rusia, fondator al curentului artistic numit acmeism.
Cuprins |
[modifică] Tinereţea şi primele poezii
Nikolai s-a născut în Kronstadt, în familia unui medic din marină. A studiat la liceul din Ţarskoe Selo, printre profesorii săi aflându-se şi poetul simbolist Innokenti Annenski. Gumiliov a recunoscut că acest profesor a fost cel care l-a influenţat să se îndrepte către poezie.
El a publicat pentru prima oară versuri (Am fugit din oraşe în pădure – Я в лес бежал из городов) pe 8 septembrie 1902. În 1905 a publicat prima carte de poezii Drumul conchistadorilor. Cartea cuprindea poeme cu cele mai exotice subiecte imaginabile: de la girafele lacului Ciad până la crocodilii lui Caracalla. Deşi Gumilev era mândru de cartea sa, cei mai mulţi critici au considerat tehnica autorului ca fiind neîngrijită, chiar autorul făcând aprecierea mai târziu că a fost vorba de muncă de ucenic.
Din 1907, Nikolai Gumiliov a călătorit mult prin Europa, în special prin Italia şi Franţa. În 1908 a publicat un nou volum de versuri, Flori romantice. Câtă vreme a fost în Paris, a publicat revista literară Sirius, din care au apărut însă numai trei numere. La întoarcerea în Rusia a editat şi a ajutat la apariţia periodicului Apollon. În acea perioadă a căzut victimă unei mistificări şi s-a îndrăgostit de o femeie inexistentă, Cerubina de Gabriak. Pe 22 noiembrie 1909, el l-a provocat la duel pe Maksimilian Voloşin, cel care a fost în spatele glumei amoroase.
La fel precum Flaubert şi Rimbaud înaintea lui, Gumiliov a fost fascinat de Africa şi a călătorit pe acest continent aproape în fiecare an. A vânt lei în Etiopia şi a adus Muzeului de antropologie şi etnografie din Sankt Peterburg o importantă colecţie de artefacte africane. Seria de poezii Cortul (1921) adună cele mai bune creaţii pe teme africane.
[modifică] Societatea Poeţilor
În 1910, Gumiliov a fost vrăjit de poetul simbolist şi filozoful Viaceslav Ivanov şi şi-a însuşit vederile acestuia asupra poeziei în serile dedicate artei de către Ivanov în celebra sa "casă cu foişor". Viitoare lui soţie, Anna Ahmatova, l-a însoţit pe poet la petrecerile lui Ivanov. Guniliov şi Ahmatova s-au căsătorit pe 25 aprilie. Pe 18 septembrie 1912 li s-a născut fiul Lev, cel care avea să devină peste ani unul dintre cei mai importanţi istorici ruşi.
Nemulţumit de misticismul vag al simbolismului rusesc, Gumiliov şi Serghei Gorodeţki au pus bazele aşa numitei Societăţi a Poeţilor, modelată după asociaţiile medievale din Europa Occidentală. Ei afirmau că poezia are nevoie de măiestrie tot aşa cu are nevoie şi arhitectura. Scrierea unei poezii bune era comparată cu ridicarea unei catedrale. Pentru a-şi ilustra ideile, Gumiliov a publicat două colecţii de poezie, Perlele în 1910 şi Cer străin în 1912. Dar Osip Mandelştam a fost cel care a produs cel mai important monument al mişcării, colecţia de poezii intitulată Piatră (1912).
În conformitate cu principiile acmeismului, fiecare persoană, fără a ţine seama de talentul ei, poate învăţa secretele versificării pentru a produce poezii de calitate, doar dacă îi urmează pe maeştrii societăţii scriitorilor, (aşa cum se considerau a fi Gumiliov şi Gorodeţky). Modelul lor era Theophile Gauthier, multe dintre tendinţele lor artistice au fost împrumutate de la poeţii francezi parnassieni. Un asemenea program, combinat cu subiectele exotice ale poeziilor lui Gumiliov, au atras un mare număr de adolescenţi în Societatea Poeţilor. Câţiva poeţi importanţi au trecut prin această societate, aşa cum au fost Gheorghi Ivanov şi Vladimir Nabokov.
[modifică] Războiul
Atunci când a izbucnit primul război mondial, Gumiliov s-a întors de urgenţa în Rusia şi s-a înrolat într-o unitate de elită de cavalerie. Pentru bravura în luptă a primit de două ori Crucea Sfântului Gheorghe (24 decembrie 1914 şi 5 ianuarie 1915). Poemele de război au fost adunate în volumul Freamătul (1916).
În timpul Revoluţiei din Octombrie, Gumiliov era la Paris, făcând parte din corpul expediţionar rus. În ciuda sfaturilor primite de a nu se întoarce în Rusia, el a plecat la Petrograd. A mai publicat volume de versuri: Tabernaclu şi Foc. În această perioadă a divorţat de Ahmatova (5 august 1918), de care era oricum separat de mai mulţi ani. Anul următor s-a căsătorit cu Anna Nikolaevna Engelhardt, o aristocrată, fiica a unui cunoscut istoric.
[modifică] Ultimele poeme şi moartea
În 1920, Gumiliov a fost co-fondatorul Uniunii scriitorilor din Rusia. Gumiliov nu şi-a ascuns niciodată vederile anticomuniste, a continuat să-şi facă cruce în public şi nu şi-a disimulat nici o clipă deispreţul faţă de bolşevicii semiananlfabeţi.
Pe 3 august 1921, a fost arestat de CEKA pe motiv că ar fi fost monarhist. Mulţi isstorici apreciază că a fost unul dintre primele cazuri fabricate în întregime de CEKA. Pe 24 august, CEKA din Petrograd a hotărât executarea tuturor celor 61 de participanţi la Comploul Taganţev, printre condamnaţii la moarte aflându-se şi Gumiliov. Data şi locaţia exacte ale execuţiei ca şi locul în care au fost îngropate trupurile condamnaţilor sunt încă necunoscute.
Influenţa lui Gumiliov asupra poeziei ruse a fost intensă, dar de scurtă durată. Această impresie este exprimată de Nabokov, care a renarcat odată că Gumiliov este poetul adolescenţilor, tot aşa cum Korney Cukovsky este poetul copiilor.
[modifică] Vezi de asemenea:
- Lista duelurilor faimoase
