Nemesis
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nemesis (grec. Νέμεσις, numită şi Rhamnusia) era, în mitologia greacă, zeiţa răzbunării, pedepsind crimele, conservând şi supraveghind ordinea şi echilibrul în univers sub raportul moral, prin cântărirea riguroasă fericirii şi nenorocirii umane. La Homer, numele comun νέμεσις are sens de justiţie divină: la origine, νείμειν înseamna "a împărţi (echitabil)", sensul fiind legat de distribuirea egală a şansei şi neşansei, deoarece dereglarea proporţiei între noroc şi ghinion nu rămânea nepedepsită.
[modifică] Prezentare
Nemesis este socotită fiică a cuplului Zeus-Ananke, dar conform lui Hesiod în Theogonia (v. 223, dar într-un pasaj socotit interpolare), ea este fiica Nopţii (Nyx).
Tragicii o prezintă pe Nemesis în primul rând ca răzbunătoare a crimelor şi pedepsitoare a aroganţei, înrudită deci cu grupul Erynnys.
Ca supraveghetoare a echilibrului dintre bine şi rău şi zeiţă vindicativă, Nemesis veghează destinul particular al fiinţelor şi al lucrurilor, adică menţinerea locului destinat fiecăruia şi păstrarea măsurii în toate; iar pe de altă parte, pedepseşte orgoliul sau încrederile omului de a-şi depăşi condiţia cosmică, implicit întreprinderile omeneşti de modificare a ordinii naturale. De asemenea, Nemesis veghează aplicarea principiului delfic Nimic prea mult (Μηδξν αναν) - deviză înscrisă pe frontonul sanctuarului din cetatea Delphoi; forma latină, la Terentius: Ne quid nimis (Andria, 61).
Nemesis este înfăţişată ca o femeie serioasă, cu un bici, o sabie, o pereche de hăţuri sau o balanţă în mâna stângă. În perioada elenistică este portretizată cu un volan. Este numită şi Rhamnusia, de la un templu şi o statuie a sa din Rhamnus, un sat din partea nordică a Africii. Epitetul Adrasteia ("cea de care nimeni nu poate scăpa") i-a fost atribuit ulterior.
[modifică] Roma
Romanii au preluat cultul grec pentru Nemesis (uneori numită Pax-Nemesis), transferând asupra ei atributele zeiţei locale Fortuna, devenită patroana generalilor imperiali şi a gladiatorilor.
[modifică] Bibliografie
"Mitologie Generală" - Victor Kernbach,1989 - pag. 416.