Mulholland Drive
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mulholland Drive (deseori abreviat Mulholland Dr.) este un thriller psihologic din 2001, în regia lui David Lynch.
Cuprins |
[modifică] Proiectul
Proiectul a fost iniţial un episod pilot de două ore pentru un serial de televiziune al postului ABC Network, postul sperând să repete succesul serialului precedent al lui Lynch, Twin Peaks. Când Lynch a prezentat pilotul terminat, ABC a cerut multe tăieturi de montaj, care să ajusteze durata şi conţinutul. Deşi Lynch a făcut tăieturile cerute, ABC tot nu a fost mulţumit de rezultat şi a renunţat la serial. Lynch a păstrat materialul filmat şi cu ajutorul lui Canal Plus, un producător francez, a terminat pilotul şi l-a transformat în film.
[modifică] Lansarea
Mulholland Drive a avut premiera la Festivalul de la Cannes în 2001, cu mult succes. Lynch a primit premiul pentru Cel mai bun regizor, ex-equo cu Joel Coen pentru The Man Who Wasn’t There. A fost numit Cel mai bun film de către New York Film Critics Circle, şi chiar a primit o notă de patru stele de la criticul de film Roger Ebert, care este cunoscut ca unul dintre cei mai cunoscuţi detractori ai lui Lynch. Lynch a fost de asemenea nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun regizor pentru a treia oară. Totuşi, filmul a avut puţin succes comercial, cu 7 milioane de dolari la box office-ul american şi încă 13 milioane în lume. Filmul a devenit cult de la lansarea sa, cu multe interpretări pe Internet despre simbolismul şi înţelesurile sale. Lynch, ca de obicei, nu a dat nici o explicaţie despre adevăratul înţeles al filmului. DVD-urile vândute în Statele Unite şi în Marea Britanie conţin 10 indicii date de regizor, dar ele doar au lansat mai cu putere speculaţiile despre misterele filmului. Lansarea pe DVD în Franţa a fost cauza unui proces de marcă despre drepturile utilizatorilor de DVD-uri de a face copii private; legea este cunoscută ca hotărârea Mulholland Drive.
Avertisment: urmează detalii despre intriga şi despre finalul filmului
[modifică] Sumar
În timp ce conduce pe Mulholland Drive în Los Angeles, California, târziu noaptea, o brunetă (Laura Elena Harring) are un accident de maşină care îi provoacă amnezie. Ea coboară panta în Los Angeles şi doarme într-un apartament gol. A doua zi, Betty Elms (Naomi Watts), o tânără şi extrem de optimistă actriţă în devenire care tocmai a ajuns la Hollywood din Deep River, Ontario, se instalează în apartament şi o găseşte. Femeia brunetă îşi alege numele de Rita (după un afiş de film cu Rita Hayworth în Gilda). Împreună, cele două încearcă să afle cine este Rita şi ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Alte lucruri bizare, la început fără legătură, se întâmplă apoi. Un bărbat povesteşte unui prieten despre un coşmar care se repetă, transformându-l în realitate; proiectul şi, mai târziu, viaţa regizorului Adam Kesher (Justin Theroux) sunt răvăşite de nişte misterioşi mafioţi, care îl forţează să angajeze o fată necunoscută numită Camilla pentru rolul principal din noul său film; şi un ucigaş plătit incompetent fură o carte neagră. Scenele devin din ce în ce mai bizare, până când filmul părăseşte povestea pentru o cu aparent totul alta. După o întâlnire sexuală între Betty şi Rita, care apoi asistă la un spectacol straniu într-un misterios teatru nocturn, o întreagă realitate apare brusc. Aşa cum comentează Roger Ebert, „…personajele încep să se fractureze şi să se recombine ca într-un caleidoscop”. Acum Watts interpretează o actriţă ratată, Diane Selwyn, care trăieşte o viaţă nefericită. Fosta ei prietenă Camilla, acum interpretată de Harring, a abandonat-o pentru o viaţă de bogăţie şi lux căsătorindu-se cu un regizor de succes, acelaşi Adam Kesher. Furioasă şi disperată, Diane angajează un ucigaş plătit pentru a o ucide pe Camilla. La sfârşitul filmului, Diane, chinuită de remuşcări, se sinucide şi ea.
[modifică] Interpretări şi aluzii
Lynch şi-a menţinut refuzul de a comenta despre înţelesul sau simbolismul filmului, ceea ce a dat naştere la multe discuţii şi multiple interpretări. Totuşi, o interpretare comună e bazată pe teoria freudiană a cuplului dorinţă - îndeplinire în vis.
După teoria lui freudiană, inconştientul constă din trei părţi, Eu, Supraeu, Se, iar dorinţele Se-ului sunt realizate în visele noastre, cel puţin în măsura în care Supraeul le refulează în stare de veghe. Adormit, Supraeul (reprezentat prin femeia cu păr albastru din scena cu teatrul) transformă aceste vise astfel încât ce este refulat devine posibil. Mai mult, părţi din viaţa trează sunt folosite, într-un mod dezorganizat, pentru a construi o astfel de realitate onirică. În interpretarea freudiană, prima parte a filmului este visul realei Diane Selwyn, care în vis şi-a oferit rolul inocentei şi încrezătoarei Betty Elms pentru a-şi reconstrui viaţa, trecutul şi identitatea într-un fel de scenariu de film hollywoodian. Aceasta include seducerea sa de către promisiunile deşarte şi aparenţa întunecată ale Hollywood-ului – o seducţie metaforică transformată în una fizică în visul său. A doua parte a filmului este deci realitatea mohorâtă a vieţii reale a Dianei, o viaţă în care multe dorinţe, atât personale cât şi profesionale, nu s-au îndeplinit. Scena dinaintea genericului de început este, în acest scenariu, Diane Selwyn în pat înainte de a se sinucide. Tot înaintea genericului se află scena onirică în care alter-ego-ul Dianei Betty câştigă un concurs de dans (probabil felul în care Diane a ajuns la Hollywood). Betty şi Rita se întâlnesc cu Diane cea decedată în film, ceea ce provoacă secvenţa suprarealistă de la Club Silencio care sfârşeşte visul, întorcând-o pe Diane la viaţa sa reală, în care cheia albastră are o semnificaţie clară. Nucleul filmului, începând cu genericul (concursul de dans) şi sfârşind cu Cowboy-ul care zice “Trezeşte-te”, este visul pe care Diane îl are înainte de a muri de rana provocată de ea însăşi, la fel cum omul care îşi explică visul prietenului său, moare verificând că ce se întâmplă e un vis.
Totuşi, este posibil ca întregul film să fie povestea non-liniară a unei fete de la ţară care vine şi este coruptă la Hollywood, spusă în forma mai multor fire narative cu încarnări multiple ale aceloraşi persoane. Conform acestei interpretări, tot filmul este real în egală măsură deoarece în întregime spune aceeaşi poveste, cu diferitele naraţiuni combinându-se într-un tot coerent. Cele câteva caractere ireale sau simbolice personifică teme cum sunt puterile îndepărtate, ascunse şi poate chiar Diavolul, ca şi o doză puternică de estetizare a zonei Los Angeles-ului şi a Sud-Vestului Statelor Unite în general. Această interpretare ar aduce Mulholland Drive foarte aproape de alt film al lui Lynch, Lost Highway (Metamorfoze). Filmul conţine similarităţi structurale şi conceptuale cu ale filme, incluzând Le Mépris (Dispreţul) al lui Jean-Luc Godard, în care cuvântul Silencio este şoptit de regizor la finalul filmului, Sunset Boulevard, Persona, Vertigo şi Vrăjitorul din Oz, ca şi din viaţa şi moartea actorului Bob Crane.
[modifică] Cele zece indicii ale lui David Lynch
Ediţiile de DVD din unele ţări conţin 10 indicii din partea regizorului:
- Fiţi foarte atenţi la începutul filmului: cel puţin două indicii sunt revelate înaintea genericului.
- Observaţi apariţiile lămpii cu abajur roşu.
- Puteţi auzi titlul filmului pentru care Adam Kesher audiţionează actriţele? Este menţionat iar?
- Un accident este un eveniment teribil… observaţi locul unde se petrece
- Cine dă o cheie, şi de ce?
- Observaţi rochia, scrumiera şi cana de cafea
- Ce este simţit, aflat şi adunat la clubul Silencio?
- Doar talentul a ajutat-o pe Camilla?
- Observaţi ce se afla în jurul omului din spatele localului Winkies.
- Unde este mătuşa Ruth?
Merită poate să observăm că publicul crede că această listă este o glumă din partea regizorului. Dat fiind refuzul lui Lynch de a comenta lucrările sale, e de înţeles de ce unii se îndoiesc de decizia sa bruscă de a-şi îndrepta publicul spre o concluzie concretă.
[modifică] Note de producţie
Mulholland Drive este de fapt un drum care urcă întortocheat pe colinele Hollywood Hills din afara Los Angeles-ului. Apare şi în Lost Highway, alt film de Lynch, ca drumul pe care Dl. Eddy îl duce pe Pete Dayton la o plimbare.
Laura Elena Harring (Rita/Camilla, femeia brunetă) este o fostă Miss USA şi a jucat în serialul Sunset Beach al lui Aaron Spelling.
Naomi Watts (Betty/Diane) a apărut în serialul australian Home and Away. Actriţa care o interpretează pe starleta blonda „Camilla Rhodes” în vis (Melissa George) şi actriţa din rolul cântăreţei de la audiţie (Elizabeth Lackey), au avut amândouă roluri în Home and Away.
Cântăreaţa latino Rebekah del Rio îşi joacă propriul rol la teatrul nocturn, mimând o versiune a unui cântec de Roy Orbison, „Crying”, în spaniolă, aşa cum Dean Stockwell mimează „In Dreams” a lui Orbison în Blue Velvet (Catifeaua albastră), un film mai vechi de Lynch, cu excepţia că Del Rio interpretează ea însăşi cântecul.
Michael J. Anderson, piticul dansator din Twin Peaks, are un rol scurt dar bizar ca Dl. Roque, un director de studio de film. Pentru a face ca micul actor să apară de mărime normală, Lynch l-a echipat cu un corp – proteză.
Compozitorul şi colaboratorul de lungă durată al lui Lynch, Angelo Badalamenti, apare în rol de gangster cu un gust precis în ceea ce priveşte expresso-ul, care poate fi o referinţă comică la obsesia cafelei la Agentul Cooper din Twin Peaks.
Actriţa Ann Miller îşi interpretează unul dintre ultimele sale roluri la studioul MGM.
Versiunea pe DVD a filmului a stârnit controverse când Lynch a modificat imaginea astfel încât să nu arate nuditatea frontală a actriţei Laura Harring, la cererea ei, ducând la acuzaţii de cenzură contra regizorului (şi la o proliferare a scenei nemodificate pe Internet). Decizia de a publica filmul fără capitole de asemenea i-a supărat pe fani.
Billy Ray Cyrus are o scurtă apariţie ca omul care curăţă piscina.
